1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti foarte mare, Tu eşti îmbrăcat în măreţie şi splendoare!
2 Cel care Se înveleşte cu lumina ca şi cu o manta; întinde cerurile ca un cort;
3 Cel care pune bârnele cămărilor Lui înalte în ape; din nori Îşi face car; umblă pe aripile vântului;
4 Cel care face îngerii Săi duhuri, slujitorii Săi flăcări de foc.
5 ✡ El a aşezat pământul pe temeliile lui: el nu se va clătina niciodată.
6 L-ai acoperit cu adâncul ca şi cu un veşmânt; apele stăteau deasupra munţilor:
7 la mustrarea Ta, ele au fugit, la glasul tunetului Tău, s-au grăbit să fugă,
8 munţii s-au ridicat, văile s-au coborât, până la locul pe care l-ai rânduit Tu pentru ele.
9 Tu ai pus o margine peste care nu vor trece; nu se vor mai întoarce să acopere pământul.
10 ✡ El este Cel care a trimis izvoarele în văi, ele curg între munţi,
11 ele adapă toate fiarele câmpului; măgarii sălbatici îşi potolesc setea;
12 lângă ele locuiesc păsările cerului; ele fac să le răsune glasul între ramuri.
13 El este Cel care adapă munţii din cămările Sale înalte; pământul se satură cu rodul lucrărilor Tale;
14 ✡ Cel care face să crească iarbă pentru vite şi plante pentru a sluji omului, făcând să iasă pâine din pământ,
15 şi vin, care înveseleşte inima omului; cu untdelemn face să-i strălucească faţa; şi cu pâine întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului se satură, cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 unde îşi fac păsările cuiburi; chiparoşii sunt locuinţa berzei.
18 Munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici; stâncile, adăpost pentru şafani.
19 ✡ El este Cel care a făcut luna pentru anotimpuri; soarele îşi cunoaşte apusul.
20 Tu aduci întuneric şi se face noapte: atunci ies toate fiarele pădurii după pradă;
21 puii de leu răcnesc după pradă şi-şi cer hrana de la Dumnezeu.
22 Soarele răsare, ele se retrag şi se culcă în vizuinele lor.
23 Omul iese la lucrul său şi la munca sa până seara.
24 ✡ Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pământul este plin de bogăţiile Tale.
25 ✡ Marea aceasta mare şi întinsă în toate părţile! Acolo se mişcă vietăţi fără număr, mici şi mari.
26 Acolo umblă corăbiile, leviatanul acela pe care l-ai făcut Tu, ca să se joace în ea.
27 Toate aşteaptă de la Tine, ca să le dai hrana la timp.
28 Tu le dai, ele adună; Tu Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi.
29 Îţi ascunzi faţa, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.
30 Trimiţi Duhul Tău: ele sunt create şi înnoieşti faţa pământului.
31 ✡ Gloria Domnului va fi pentru totdeauna: Domnul Se va bucura de lucrările Sale.
32 El priveşte spre pământ, şi el se cutremură; atinge munţii şi ei fumegă.
33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi fi.
34 Fie plăcută Lui cugetarea mea; eu mă voi bucura în Domnul.
35 Păcătoşii se vor sfârşi de pe pământ şi cei răi nu vor mai fi. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!