137
✡ Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am aşezat şi am plâns, când ne-am amintit de Sion.
În sălciile din mijlocul lui ne-am atârnat harfele.
Pentru că acolo, cei care ne luaseră robi ne cereau cântări şi cei care ne făceau să gemem, bucurie: „Cântaţi-ne din cântările Sionului“.
✡ Cum să cântăm o cântare a Domnului pe un pământ străin?
Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să-şi uite destoinicia.
Să mi se lipească limba de cerul gurii mele, dacă nu-mi voi aminti de tine, dacă nu voi înălţa Ierusalimul mai presus de cea dintâi dintre bucuriile mele!
Doamne, aminteşte-Ţi de fiii Edomului care, în ziua Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l până la temeliile sale!“
Fiică a Babilonului, care vei fi distrusă, ferice de cel care-ţi va face la fel cum ne-ai făcut tu!
Ferice de cel care-i va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!