142
1 Cu glasul meu strig către Domnul; cu glasul meu Îl rog pe Domnul.
2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui, fac cunoscut necazul meu înaintea Lui.
3 ✡ Când duhul meu era copleşit în mine, atunci Tu îmi cunoşteai cărarea. Pe calea pe care umblam, ei mi-au ascuns o cursă.
4 Priveşte la dreapta şi vezi: nimeni nu mă cunoaşte, orice loc de scăpare este pierdut pentru mine; nimeni nu se îngrijeşte de sufletul meu.
5 Am strigat către Tine, Doamne. Am zis: „Tu eşti adăpostul meu, partea mea pe pământul celor vii“.
6 Ia aminte la strigătul meu, pentru că sunt foarte apăsat, scapă-mă de cei care mă persecută, pentru că sunt mai tari decât mine.
7 Scoate sufletul meu din închisoare, ca să laud Numele Tău. Cei drepţi mă vor înconjura, pentru că Tu îmi vei face bine.