1 Fărădelegea celui rău spune înăuntrul inimii mele: „Nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lui“,
2 pentru că se măguleşte în ochii lui, chiar când nelegiuirea lui apare vrednică de ură.
3 Cuvintele gurii lui sunt nelegiuire şi înşelăciune; a încetat să fie înţelept şi să facă binele.
4 Cugetă nelegiuire în patul lui; se află pe o cale care nu este bună; nu respinge răul.
5 ✡ Doamne, bunătatea Ta este în ceruri; credincioşia Ta, până la nori.
6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu; judecăţile Tale sunt un mare adânc. Doamne, Tu păstrezi pe om şi pe animal.
7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! Astfel fiii oamenilor se adăpostesc la umbra aripilor Tale.
8 Ei se vor sătura din belşug din grăsimea casei Tale şi-i vei adăpa din râul desfătărilor Tale.
9 Pentru că la Tine este izvorul vieţii; în lumina Ta vom vedea lumina.
10 Continuă bunătatea Ta faţă de cei care Te cunosc şi dreptatea Ta faţă de cei drepţi cu inima!
11 Să nu m-ajungă piciorul mândriei şi mâna celor răi să nu mă alunge!
12 Acolo au căzut lucrătorii nelegiuirii: au fost răsturnaţi şi n-au putut să se ridice.