1 Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu. Când voi veni şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3 Lacrimile mele au fost pâinea mea zi şi noapte, când mi se zicea toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?“
4 Îmi aminteam de acestea şi-mi vărsam sufletul în mine: cum mergeam cu mulţimea, cum înaintam împreună cu ei, cu strigăt de bucurie şi de laudă, până la casa lui Dumnezeu, o mulţime în sărbătoare.
5 ✡ Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi eşti frământat înăuntrul meu? Pune-ţi speranţa în Dumnezeu, pentru că iarăşi Îl voi lăuda: faţa Sa este mântuirea.
6 Dumnezeul meu, sufletul meu este mâhnit înăuntrul meu, de aceea îmi amintesc de Tine din ţara Iordanului şi din Hermon, din muntele Miţear.
7 ✡ Un adânc cheamă un alt adânc, la vuietul căderilor Tale de apă; toate valurile Tale şi talazurile Tale au trecut peste mine.
8 Ziua, Domnul va porunci bunătatea Sa; şi noaptea, cântarea Lui va fi cu mine, o rugăciune către Dumnezeul vieţii mele.
9 Voi spune către Dumnezeu, stânca mea: „Pentru ce m-ai uitat? Pentru ce umblu în jale din cauza apăsării vrăjmaşului?“
10 Ca o zdrobire în oasele mele este batjocura adversarilor mei, când îmi spun toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?“
11 ✡ Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce eşti frământat înăuntrul meu? Pune-ţi speranţa în Dumnezeu, pentru că iarăşi Îl voi lăuda. El este mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu.