1 Tace dreptatea cu adevărat? o vorbiţi voi? Judecaţi voi cu dreptate, fii ai oamenilor?
2 Dimpotrivă, în inimă comiteţi nedreptăţi, cumpăniţi violenţa mâinilor voastre în ţară.
3 Cei răi se abat de la naştere, rătăcesc din pântece, vorbind minciuni.
4 Veninul lor este ca veninul unui şarpe, ca vipera surdă, care-şi astupă urechea,
5 care nu ascultă de glasul fermecătorilor, al vrăjitorului iscusit în vrăjitorii.
6 ✡ Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii în gură! Smulge colţii leilor tineri, Doamne!
7 Să se topească precum apele care se scurg! Când îşi potrivesc săgeţile, să fie ca tocite!
8 Să fie ca un melc care se topeşte mergând! Ca stârpitura unei femei: să nu vadă soarele!
9 Mai înainte ca oalele voastre să fi simţit spinii, verzi sau arzând, îi va lua vârtejul.
10 Cel drept se va bucura când va vedea răzbunarea; îşi va spăla picioarele în sângele celui rău.
11 Şi omul va zice: „Sigur, este un rod pentru cel drept; sigur, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!“