1 Numai în Dumnezeu rămâne liniştit sufletul meu; de la El vine mântuirea mea.
2 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea, turnul meu înalt; nu mă voi clătina mult.
3 ✡ Până când vă veţi năpusti asupra unui om, să-l doborâţi toţi ca pe un perete aplecat, ca pe un zid gata să cadă?
4 Ei se sfătuiesc numai să-l doboare din înălţimea lui; îşi găsesc plăcerea în minciună; cu gura lor binecuvântează, dar în inima lor blestemă. Oprire.
5 Dar tu, suflete al meu, odihneşte-te în pace în Dumnezeu, pentru că de la El vine ce aştept.
6 Numai El este stânca mea şi mântuirea mea, turnul meu înalt: nu mă voi clătina.
7 La Dumnezeu este mântuirea mea şi gloria mea, stânca tăriei mele; adăpostul meu este în Dumnezeu.
8 Încrede-te în El în toate timpurile, poporule; vărsaţi-vă inima înaintea Lui: Dumnezeu este adăpostul nostru. Oprire.
9 ✡ Fiii oamenilor de rând sunt numai o suflare, fiii celor mari sunt minciună; puşi în cumpănă împreună, sunt mai puţin decât o suflare.
10 Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi speranţa deşartă în hoţie; când creşte bogăţia, nu vă lipiţi inima de ea.
11 O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit aceasta: că puterea este a lui Dumnezeu.
12 Şi a Ta, Doamne, este bunătatea, pentru că Tu răsplăteşti fiecărui om după fapta lui.