1 Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!
2 Sufletul meu doreşte şi chiar tânjeşte după curţile Domnului; inima mea şi carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu.
3 Chiar vrabia a găsit o casă, şi rândunica un cuib pentru ea, unde şi-a pus puii; altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei care locuiesc în casa Ta; ei Te vor lăuda fără încetare! Oprire.
5 ✡ Ferice de omul a cărui putere este în Tine: în inima lor sunt croite drumuri!
6 Trecând prin valea plângerii, ei o fac un izvor; şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
7 Ei merg din putere în putere, se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8 ✡ Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea; pleacă urechea, Dumnezeul lui Iacov! Oprire.
9 Tu, scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău.
10 Pentru că mai bună este o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte. Aş vrea mai bine să stau în pragul casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii.
11 Pentru că Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut; Domnul va da har şi glorie; nu va refuza nici un bine celor care umblă în nevinovăţie.
12 ✡ Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!