1 Doamne, Tu ai fost locuinţa noastră din generaţie în generaţie.
2 ✡ Mai înainte de a se fi născut munţii şi ca Tu să fi format pământul şi lumea, din eternitate în eternitate Tu eşti Dumnezeu.
3 Tu îl întorci pe om în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor!“
4 Pentru că o mie de ani, în ochii Tăi, sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă în noapte.
5 Îi duci ca un torent; sunt ca un somn – dimineaţa sunt ca iarba care înverzeşte:
6 dimineaţa înfloreşte şi înverzeşte, seara este tăiată şi se usucă.
7 ✡ Pentru că suntem mistuiţi de mânia Ta şi înspăimântaţi de furia Ta.
8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea Ta, păcatele noastre ascunse în lumina feţei Tale.
9 Pentru că toate zilele noastre trec sub mânia Ta; ne sfârşim anii ca un gând.
10 Zilele anilor noştri ajung la şaptezeci de ani şi dacă, datorită puterii, ajung la optzeci de ani, totuşi mândria lor este durere şi deşertăciune; pentru că trec repede şi noi zburăm.
11 Cine cunoaşte puterea mâniei Tale şi furia Ta, potrivit cu temerea de Tine?
12 Învaţă-ne să ne numărăm astfel zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă.
13 ✡ Întoarce-Te, Doamne, până când? Şi întoarce-Te cu privire la slujitorii Tăi.
14 Satură-ne dimineaţa de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie şi să ne bucurăm toate zilele noastre.
15 Bucură-ne, tot atâtea zile cât ne-ai întristat, tot atâţia ani cât am văzut răul.
16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta, şi fiilor lor măreţia Ta.
17 Şi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru să fie peste noi; şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre peste noi; da, lucrarea mâinilor noastre, întăreşte-o.