1 Şi David s-a sfătuit cu căpeteniile peste mii şi peste sute, cu fiecare conducător. 2 Şi David a zis către toată adunarea lui Israel: „Dacă vi se pare bine şi este de la Domnul Dumnezeul nostru, să trimitem peste tot, de jur-împrejur, la fraţii noştri care au rămas în toate ţinuturile lui Israel şi cu ei la preoţi şi la leviţii care sunt în cetăţile şi în împrejurimile lor, ca să se adune la noi. 3 Şi să aducem din nou chivotul Dumnezeului nostru la noi, pentru că n-am întrebat de el din zilele lui Saul“. 4 Şi toată adunarea a zis să facă aşa, pentru că lucrul acesta era drept în ochii întregului popor. 5 Şi David a adunat tot Israelul, de la Şihor în Egipt, până la intrarea Hamatului, ca să aducă de la Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu. 6 Şi David s-a suit, şi tot Israelul, la Baala, la Chiriat-Iearim, care este în Iuda, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnezeu, al Domnului care şade între heruvimi, al cărui Nume este chemat acolo. 7 Şi au purtat chivotul lui Dumnezeu pe un car nou din casa lui Abinadab. Şi Uza şi Ahio conduceau carul. 8 Şi David şi tot Israelul cântau înaintea Domnului cu toată puterea lor, cu cântări şi cu harfe şi cu lire, cu tamburine şi cu chimvale şi cu trâmbiţe.
9 Şi când au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mâna ca să apuce chivotul, pentru că boii se poticniseră. 10 Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Uza şi l-a lovit, pentru că îşi întinsese mâna spre chivot; şi a murit acolo înaintea lui Dumnezeu. 11 Şi David s-a mâniat, pentru că Domnul făcuse o ruptură în Uza; şi a numit acel loc Pereţ-Uza până în ziua aceasta. 12 Şi David s-a temut de Dumnezeu în ziua aceea, zicând: „Cum voi aduce chivotul lui Dumnezeu la mine?“ 13 Şi David n-a dus chivotul la sine în cetatea lui David, ci l-a abătut în casa lui Obed-Edom din Gat. 14 Şi chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni cu familia lui Obed-Edom, în casa lui. Şi Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce era al lui.