1 După aceste lucruri şi această credincioşie, Sanherib, împăratul Asiriei, a venit şi a intrat în Iuda şi şi-a aşezat tabăra împotriva cetăţilor întărite şi spunea că avea să le cucerească. 2 Şi, când a văzut Ezechia că venea Sanherib şi că ţintea să lupte împotriva Ierusalimului, 3 s-a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu vitejii săi să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate; şi ei l-au ajutat. 4 Şi s-a strâns popor mult şi au astupat toate izvoarele şi pârâul care curge prin mijlocul ţării, zicând: „Pentru ce să vină împăraţii Asiriei şi să găsească apă multă?“ 5 Şi s-a întărit şi a reconstruit tot zidul care era dărâmat şi l-a înălţat până la turnuri şi a zidit pe din afară un alt zid şi a întărit Milo din cetatea lui David şi a făcut o mulţime de săgeţi şi scuturi.
6 Şi a pus căpetenii de război peste popor şi i-a adunat la sine în locul deschis de la poarta cetăţii; şi le-a vorbit inimii, zicând: 7 „Fiţi tari şi curajoşi! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratului Asiriei, nici de toată mulţimea care este cu el; pentru că mai mulţi sunt cu noi decât cu el! 8 Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne ajute şi să lupte luptele noastre“. Şi poporul s-a bizuit pe cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
9 După aceasta, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim (dar el însuşi era înaintea Lachisului şi toată puterea lui cu el), la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la tot Iuda, care era în Ierusalim, zicând: 10 „Aşa zice Sanherib, împăratul Asiriei: «În ce vă încredeţi voi, de staţi asediaţi în Ierusalim? 11 Nu vă convinge Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi sete, zicând: Domnul Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei?» 12 Nu acelaşi Ezechia a îndepărtat înălţimile sale şi altarele sale şi a poruncit lui Iuda şi Ierusalimului, zicând: «Înaintea unui singur altar să vă închinaţi şi pe el să ardeţi tămâie»? 13 Nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor ţărilor? Au putut dumnezeii naţiunilor ţărilor să scape în vreun fel ţara lor din mâna mea? 14 Care dintre toţi dumnezeii acelor naţiuni, pe care le-au nimicit cu desăvârşire părinţii mei, a putut scăpa pe poporul său din mâna mea, ca să poată Dumnezeul vostru să vă scape din mâna mea? 15 Şi acum, să nu vă înşele Ezechia şi să nu vă înduplece în felul acesta. Şi să nu-l credeţi! Pentru că nici un dumnezeu al vreunei naţiuni sau împărăţii n-a putut scăpa pe poporul său din mâna mea şi din mâna părinţilor mei; cu cât mai puţin vă va scăpa Dumnezeul vostru din mâna mea!“
16 Şi mai multe au vorbit slujitorii săi împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva lui Ezechia, slujitorul Său. 17 Şi a scris scrisori, ca să batjocorească pe Domnul Dumnezeul lui Israel şi să vorbească împotriva Lui, zicând: „După cum dumnezeii naţiunilor ţărilor n-au scăpat pe poporul lor din mâna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va scăpa pe poporul Său din mâna mea“. 18 Şi au strigat cu glas tare în limba iudaică spre poporul din Ierusalim, care era pe zid, ca să-i înspăimânte şi să-i tulbure, ca să poată lua cetatea. 19 Şi au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea mâinilor omului.
20 Şi, din cauza aceasta, împăratul Ezechia şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, s-au rugat şi au strigat către ceruri. 21 Şi Domnul a trimis un înger care a nimicit pe toţi bărbaţii viteji, şi pe căpetenii, şi pe mai-mari, din tabăra împăratului Asiriei. Şi s-a întors în ţara lui cu faţa ruşinată. Şi, când a intrat în casa dumnezeului său, cei care ieşiseră din coapsele sale l-au făcut să cadă acolo prin sabie.
22 Şi Domnul a salvat pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor şi i-a apărat de jur-împrejur. 23 Şi mulţi au adus daruri Domnului la Ierusalim şi lucruri scumpe lui Ezechia, împăratul lui Iuda; şi după aceea a fost înălţat în ochii tuturor naţiunilor.
24 În zilele acelea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte; şi s-a rugat Domnului şi El i-a vorbit şi i-a dat un semn. 25 Dar Ezechia n-a răsplătit după bunătatea făcută lui, pentru că i s-a înălţat inima; şi a fost mânie peste el şi peste Iuda şi Ierusalim. 26 Şi Ezechia s-a smerit din înălţarea inimii sale, el şi locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în zilele lui Ezechia.
27 Şi Ezechia a avut foarte multe bogăţii şi onoare: şi şi-a făcut vistierii pentru argint, şi pentru aur, şi pentru pietre scumpe, şi pentru mirodenii, şi pentru scuturi, şi pentru tot felul de obiecte de preţ; 28 şi case de merinde pentru venitul grâului, şi al mustului, şi al untdelemnului, şi staule pentru tot felul de vite, şi turme în staule. 29 Şi şi-a făcut cetăţi, şi averi de turme şi cirezi, o mulţime: pentru că Dumnezeu îi dăduse avere foarte multă.
30 Şi acelaşi Ezechia a astupat gura de sus a apelor Ghihon şi a adus-o drept în jos pe la partea dinspre apus a cetăţii lui David. Şi Ezechia a prosperat în toate lucrările lui. 31 Numai în privinţa solilor căpeteniilor din Babilon (care au trimis la el să întrebe despre minunea care fusese în ţară), Dumnezeu l-a părăsit, ca să-l încerce şi să cunoască tot ce era în inima lui.
32 Şi celelalte fapte ale lui Ezechia şi lucrările sale cele evlavioase, iată, sunt scrise în viziunea profetului Isaia, fiul lui Amoţ, în Cartea Împăraţilor lui Iuda şi ai lui Israel. 33 Şi Ezechia a adormit cu părinţii săi şi l-au înmormântat în cel mai înalt loc din mormintele fiilor lui David; şi la moartea lui tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului l-au onorat. Şi Manase, fiul său, a împărăţit în locul său.