1 Fraţilor, plăcerea inimii mele şi cererea mea către Dumnezeu pentru ei este spre mântuire. 2 Pentru că le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoştinţei. 3 Pentru că, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să-şi stabilească propria lor dreptate, nu s-au supus dreptăţii lui Dumnezeu. 4 Pentru că Hristos este sfârşit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede.
5 Pentru că Moise scrie despre dreptatea care este din lege: „Omul care practică acestea va trăi prin ele“. 6 Dar dreptatea care este din credinţă vorbeşte astfel: „Nu spune în inima ta: „Cine se va sui în cer?“, adică să-L coboare pe Hristos. 7 Sau: „Cine va coborî în Adânc?“, adică să-L ridice pe Hristos dintre morţi. 8 Dar ce spune ea? „Cuvântul este aproape de tine, în gura ta şi în inima ta“: acesta este cuvântul credinţei, pe care-l predicăm: 9 că, dacă vei mărturisi cu gura ta pe Isus ca Domn şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre morţi, vei fi mântuit. 10 Deoarece cu inima se crede spre dreptate şi cu gura se mărturiseşte spre mântuire, 11 pentru că Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine“. 12 Pentru că nu este deosebire între iudeu şi grec; pentru că acelaşi Domn al tuturor este bogat faţă de toţi care-L cheamă. 13 Pentru că „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“. 14 Deci cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? şi cum vor auzi fără cineva care să predice? 15 şi cum vor predica dacă nu vor fi trimişi? După cum este scris: „Ce frumoase sunt picioarele celor care vestesc Evanghelia păcii, ale celor care vestesc Evanghelia lucrurilor bune!“ 16 Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut cele auzite de la noi?“ 17 Astfel credinţa este din auzire, iar auzirea, prin Cuvântul lui Dumnezeu. 18 Dar eu spun: „Oare n-au auzit?“ Da, desigur. „Glasul lor a ieşit pe tot pământul şi cuvintele lor până la marginile pământului locuit“. 19 Dar eu spun: „N-a cunoscut Israel?“ Întâi, Moise spune: „Eu vă voi provoca la gelozie prin aceia care nu sunt o naţiune; vă voi întărâta printr-o naţiune fără pricepere“. 20 Iar Isaia îndrăzneşte şi spune: „Am fost găsit de cei care nu Mă căutau, M-am arătat celor care nu se interesau de Mine“. 21 Dar lui Israel îi zice: „Toată ziua Mi-am întins mâinile către un popor neascultător şi împotrivitor cu vorba“.