1 De aceea, nu te poţi scuza, omule, oricine ai fi tu, care judeci, pentru că, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te condamni, fiindcă tu, care judeci, faci aceleaşi lucruri. 2 Dar ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr asupra celor care fac astfel de lucruri. 3 Şi socoteşti, omule, care judeci pe cei care fac astfel de lucruri şi pe care tu însuţi le practici, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii Lui, şi ale îngăduinţei şi ale îndelungii răbdări, necunoscând că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăinţă? 5 Dar, după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie, în zi de mânie şi de descoperire a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6 care va răsplăti fiecăruia după lucrările lui: 7 celor care, prin stăruinţă în lucrare bună, caută glorie şi onoare şi neputrezire: 8 viaţă eternă; dar celor care sunt certăreţi şi nu se supun adevărului, ci ascultă de nedreptate: mânie şi indignare; 9 necaz şi strâmtorare peste orice suflet de om care lucrează răul, şi al iudeului, întâi, şi al grecului; 10 dar glorie şi onoare şi pace oricui face binele, şi iudeului, întâi, şi grecului; 11 pentru că Dumnezeu nu primeşte după înfăţişare. 12 Pentru că toţi câţi au păcătuit fără lege vor şi pieri fără lege; 13 şi toţi câţi au păcătuit sub lege vor fi judecaţi prin lege (pentru că nu cei care aud legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei care împlinesc legea vor fi îndreptăţiţi. 14 Deoarece, când naţiunile, care nu au lege, practică din fire cele ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt lor înşişi lege, 15 ca unii care arată lucrarea legii scrisă în inimile lor, conştiinţa lor mărturisind şi gândurile lor acuzându-se sau apărându-se între ele), 16 în ziua când Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor, după Evanghelia mea, prin Isus Hristos.
17 Dar dacă tu te numeşti iudeu, şi te bazezi pe lege, şi te lauzi cu Dumnezeu, 18 şi cunoşti voia Lui, şi ştii să deosebeşti lucrurile foarte bune, fiind învăţat din lege, 19 şi eşti convins că tu însuţi eşti călăuză a orbilor, lumină celor în întuneric, 20 îndrumător al celor fără minte, învăţător al copiilor, având forma cunoştinţei şi a adevărului în lege: 21 tu deci, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? tu, care predici: „Nu fura“, furi? 22 tu, care zici: „Nu comite adulter“, comiţi adulter? tu, care urăşti idolii, jefuieşti temple? 23 tu, care te lauzi cu legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin încălcarea legii? 24 pentru că „din cauza voastră este hulit Numele lui Dumnezeu printre naţiuni“, după cum este scris. 25 Pentru că circumcizia foloseşte, în adevăr, dacă împlineşti legea; dar, dacă eşti călcător de lege, circumcizia ta a devenit necircumcizie. 26 Deci, dacă necircumcizia păzeşte cerinţele legii, necircumcizia sa nu va fi socotită drept circumcizie? 27 şi necircumcizia din fire, împlinind legea, nu te va judeca pe tine, care, cu literă şi circumcizie, eşti călcător de lege? 28 Pentru că iudeu nu este cel în afară, nici circumcizie, aceea în afară, în carne; 29 ci iudeu este acela în lăuntru, şi circumcizie, aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă este nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.