1 După acestea am văzut: şi iată o uşă deschisă în cer, şi glasul dintâi, ca de trâmbiţă, pe care l-am auzit vorbind cu mine, spunând: „Suie-te aici şi-ţi voi arăta cele ce trebuie să aibă loc după acestea“.
2 Îndată am fost în Duh; şi iată, un tron era aşezat în cer şi pe tron şedea Cineva. 3 Şi Cel care şedea era asemenea unei pietre de iaspis şi de sardiu la înfăţişare; şi de jur-împrejurul tronului era un curcubeu, asemenea smaraldului la vedere. 4 Şi de jur-împrejurul tronului, douăzeci şi patru de tronuri, şi pe tronuri şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capetele lor erau cununi de aur. 5 Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi iată şapte făclii de foc, arzând înaintea tronului, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu; 6 şi înaintea tronului era ca o mare de sticlă, asemenea cristalului; şi în mijlocul tronului şi în jurul tronului, patru făpturi vii, pline de ochi pe dinainte şi pe dinapoi; 7 şi cea dintâi făptură vie, asemenea unui leu; şi cea de-a doua făptură vie, asemenea unui viţel; şi cea de-a treia făptură vie, având faţa ca de om; şi cea de-a patra făptură vie, asemenea unui vultur zburând. 8 Şi cele patru făpturi vii, fiecare din ele având câte şase aripi, erau pline de ochi de jur-împrejur şi pe dinăuntru; şi zi şi noapte nu ·încetau spunând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era şi care este şi care vine!“ 9 Şi, când făpturile vii dădeau glorie şi onoare şi mulţumire Celui care şedea pe tron, care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni se prosternau înaintea Celui care şedea pe tron şi se închinau Celui care este viu în vecii vecilor şi aruncau înaintea tronului cununile lor, spunând: 11 „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti gloria şi onoarea şi puterea, pentru că Tu eşti Acela care ai creat toate şi datorită voii Tale ele erau şi au fost create!“