1 Şi era un om din Ramataim-Ţofim, din ţinutul muntos al lui Efraim, şi numele lui era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, un efraimit. 2 Şi el avea două soţii şi numele uneia era Ana şi numele celeilalte, Penina. Şi Penina avea copii, iar Ana nu avea copii. 3 Şi acest om se suia din cetatea sa, din an în an, ca să se închine şi să jertfească Domnului oştirilor, la Şilo. Şi acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţii Domnului. 4 Şi a fost aşa: în ziua când jertfea Elcana, dădea părţi soţiei sale Penina şi la toţi fiii şi fiicele ei. 5 Iar Anei îi dădea o parte dublă, pentru că o iubea pe Ana. Dar Domnul îi închisese pântecele. 6 Şi potrivnica ei o mâhnea foarte mult, ca s-o facă să se necăjească, pentru că Domnul îi închisese pântecele. 7 Şi aşa făcea Elcana an de an. Ori de câte ori se suia ea la casa Domnului, aceea o mâhnea aşa; şi ea plângea şi nu mânca. 8 Şi Elcana, soţul ei, i-a zis: „Ana, de ce plângi? Şi de ce nu mănânci? Şi de ce este întristată inima ta? Nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?“
9 Şi Ana s-a ridicat după ce au mâncat şi au băut la Şilo (şi preotul Eli şedea pe scaun, lângă unul din uşorii templului Domnului). 10 Şi ea avea sufletul amărât şi s-a rugat Domnului şi a plâns mult. 11 Şi a făcut o promisiune şi a zis: „Doamne al oştirilor, dacă vei căuta în adevăr spre întristarea roabei Tale şi Îţi vei aminti de mine şi nu vei uita pe roaba Ta şi vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi da Domnului în toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece pe capul lui“.
12 Şi a fost aşa: pe când se ruga ea îndelung înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei. 13 Şi Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mişcau, dar glasul nu i se auzea. Şi Eli gândea că era beată. 14 Şi Eli i-a zis: „Până când vei fi beată? Depărtează vinul de la tine!“ 15 Şi Ana a răspuns şi a zis: „Nu, domnul meu, sunt o femeie cu duhul întristat; n-am băut nici vin, nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16 Nu lua pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, pentru că din marea mea durere şi întristare am vorbit până acum“. 17 Şi Eli a răspuns şi a zis: „Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să-ţi împlinească cererea pe care I-ai făcut-o“. 18 Şi ea a zis: „Să capete roaba ta favoare în ochii tăi!“ Şi femeia a mers pe drumul ei şi a mâncat şi faţa ei n-a mai fost tristă.
19 Şi s-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au închinat înaintea Domnului şi s-au întors şi au venit la casa lor în Rama. Şi Elcana a cunoscut pe Ana, soţia sa; şi Domnul Şi-a amintit de ea. 20 Şi după trecerea zilelor, după ce Ana a rămas însărcinată, a născut un fiu şi i-a pus numele Samuel, zicând: „Pentru că l-am cerut de la Domnul“. 21 Şi Elcana, soţul ei, s-a suit împreună cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an şi să-şi împlinească promisiunea. 22 Şi Ana nu s-a suit, pentru că a zis soţului ei: „Voi aştepta până va fi înţărcat pruncul; şi atunci îl voi aduce, ca să se înfăţişeze înaintea Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna“. 23 Şi Elcana, soţul ei, i-a zis: „Fă ce este bine în ochii tăi; rămâi până îl vei înţărca. Numai să întărească Domnul cuvântul Său!“ Şi femeia a rămas şi şi-a alăptat fiul, până l-a înţărcat. 24 Şi, după ce l-a înţărcat, l-a suit cu ea, luând un taur de trei ani şi o efă din floarea făinii şi un burduf cu vin, şi l-a adus în casa Domnului, la Şilo; şi copilul era mic. 25 Şi au înjunghiat taurul; şi a adus pe băiat la Eli. 26 Şi ea a zis: „O, domnul meu, viu este sufletul tău, domnul meu, eu sunt femeia care a stat aici, lângă tine, rugându-se Domnului. 27 Pentru acest băiat m-am rugat; şi Domnul mi-a ascultat cererea pe care I-am făcut-o. 28 De aceea l-am împrumutat şi eu Domnului; el este împrumutat Domnului toate zilele cât va fi“. Şi ei s-au închinat acolo Domnului.