1 Şi a fost aşa: când s-a întors Saul de la urmărirea filistenilor, i s-a spus, zicând: „Iată, David este în pustiul En-Ghedi“. 2 Şi Saul a luat trei mii de bărbaţi aleşi din tot Israelul şi s-a dus să caute pe David şi pe oamenii săi pe stâncile caprelor sălbatice. 3 Şi a venit la staulele oilor lângă drum, unde era o peşteră. Şi Saul a intrat să-şi acopere picioarele. Iar David şi oamenii săi şedeau în locul retras dinăuntrul peşterii. 4 Şi oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua de care ţi-a zis Domnul: «Iată, voi da pe vrăjmaşul tău în mâna ta şi-i vei face cum este bine în ochii tăi»“. Şi David s-a ridicat şi a tăiat pe furiş colţul mantiei lui Saul. 5 Şi a fost aşa: după aceasta, lui David îi bătea inima pentru că tăiase colţul mantiei lui Saul. 6 Şi a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac acest lucru domnului meu, unsului Domnului, să-mi întind mâna împotriva lui, pentru că este unsul Domnului“. 7 Şi David i-a oprit pe oamenii săi cu aceste cuvinte şi nu i-a lăsat să se ridice împotriva lui Saul. Şi Saul s-a ridicat din peşteră şi a mers pe drumul său. 8 După aceea s-a ridicat şi David şi a ieşit din peşteră şi a strigat după Saul, zicând: „Domnul meu, împărate!“ Şi Saul s-a uitat în urma sa şi David s-a plecat cu faţa la pământ şi a făcut o plecăciune.
9 Şi David a zis lui Saul: „De ce asculţi cuvintele oamenilor, care zic: «Iată, David îţi vrea răul»? 10 Iată, ochii tăi au văzut în această zi că Domnul te-a dat astăzi în mâna mea în peşteră şi unii mi-au zis să te omor, dar te-am cruţat şi am zis: «Nu-mi voi întinde mâna împotriva domnului meu, pentru că este unsul Domnului». 11 O, tatăl meu, vezi, da, vezi colţul mantiei tale în mâna mea! Pentru că, dacă am tăiat colţul mantiei tale şi nu te-am ucis, recunoaşte şi vezi că în mâna mea nu este nici rău, nici nelegiuire, şi n-am păcătuit împotriva ta, deşi tu-mi vânezi viaţa, ca s-o iei. 12 Domnul să judece între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine, dar mâna mea nu va fi asupra ta. 13 După cum zice proverbul celor bătrâni: «Răul de la răi vine!» Dar mâna mea nu va fi asupra ta. 14 După cine a ieşit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti? Un câine mort, un singur purice? 15 Domnul deci să fie judecător şi să hotărască între mine şi tine şi să vadă şi să-mi apere cauza, eliberându-mă din mâna ta“. 16 Şi a fost aşa: când a terminat David de spus aceste cuvinte lui Saul, Saul a zis: „Este acesta glasul tău, fiul meu David?“ Şi Saul şi-a înălţat glasul şi a plâns.
17 Şi a zis lui David: „Tu eşti mai drept decât mine, pentru că tu mi-ai întors bine, iar eu ţi-am întors rău. 18 Şi tu ai arătat astăzi că ai lucrat bine faţă de mine, pentru că Domnul m-a dat în mâna ta şi tu nu m-ai ucis. 19 Căci, dacă găseşte cineva pe vrăjmaşul său, îl va lăsa oare să plece cu bine? De aceea, Domnul îţi va răsplăti cu bine ce mi-ai făcut astăzi. 20 Şi acum, iată, ştiu că vei fi împărat şi împărăţia lui Israel va fi întărită în mâna ta. 21 Şi acum jură-mi pe Domnul că nu vei nimici sămânţa mea după mine şi nu vei nimici numele meu din casa tatălui meu“. 22 Şi David i-a jurat lui Saul şi Saul a plecat acasă la el şi David şi oamenii săi s-au suit în cetăţuie.