1 Şi a fost aşa: la începutul anului, pe timpul când ies împăraţii la luptă, David a trimis pe Ioab şi pe slujitorii săi împreună cu el şi tot Israelul şi i-au nimicit pe fiii lui Amon şi au asediat Raba. Iar David a rămas la Ierusalim. 2 Şi a fost aşa: la timpul serii, David s-a ridicat din patul său şi se plimba pe acoperişul casei împăratului. Şi de pe acoperiş a văzut o femeie scăldându-se; şi femeia era foarte frumoasă la înfăţişare. 3 Şi David a trimis şi a cercetat despre femeie. Şi cineva a zis: „Nu este aceasta Bat-Şeba, fiica lui Eliam, soţia lui Urie hetitul?“ 4 Şi David a trimis soli şi au luat-o. Şi ea a venit la el şi el s-a culcat cu ea; şi ea s-a curăţit de necurăţia ei; şi s-a întors acasă. 5 Şi femeia a rămas însărcinată şi a trimis să spună lui David şi a zis: „Sunt însărcinată“.
6 Şi David a trimis vorbă lui Ioab: „Trimite-mi pe Urie hetitul!“ Şi Ioab l-a trimis pe Urie la David. 7 Şi Urie a venit la el şi David l-a întrebat despre situaţia lui Ioab şi despre starea oştirii şi despre mersul războiului. 8 Şi David a zis lui Urie: „Coboară acasă la tine şi spală-ţi picioarele!“ Şi Urie a ieşit din casa împăratului şi l-a urmat un dar de la împărat. 9 Şi Urie a dormit la intrarea casei împăratului cu toţi slujitorii săi şi nu a coborât acasă. 10 Şi i-au spus lui David, zicând: „Urie nu a coborât acasă!“ Şi David a zis lui Urie: „N-ai venit de la drum? De ce nu ai coborât acasă?“ 11 Şi Urie a zis lui David: „Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, şi stăpânul meu, Ioab, şi slujitorii domnului meu sunt în tabără, în câmp, şi eu să intru în casa mea, ca să mănânc şi să beau şi să mă culc cu soţia mea? Viu eşti tu şi viu este sufletul tău, că nu voi face acest lucru!“ 12 Şi David a zis lui Urie: „Mai rămâi şi astăzi aici, iar mâine îţi voi da drumul!“ Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi. 13 Şi David l-a chemat şi a mâncat şi a băut înaintea lui şi l-a îmbătat. Şi el a ieşit seara afară, ca să se culce în patul său cu slujitorii domnului său, dar nu a coborât acasă la el.
14 Şi a fost aşa: David a scris o scrisoare lui Ioab şi a trimis-o prin mâna lui Urie. 15 Şi a scris în scrisoare, zicând: „Puneţi-l pe Urie în frunte în mijlocul luptei şi trageţi-vă dinapoia lui, ca să fie lovit şi să moară“. 16 Şi a fost aşa: pe când Ioab cerceta cetatea, a pus pe Urie la locul unde ştia că erau bărbaţi viteji. 17 Şi bărbaţii cetăţii au ieşit afară şi s-au luptat cu Ioab; şi au căzut unii din popor, dintre slujitorii lui David, şi a murit şi Urie hetitul. 18 Şi Ioab a trimis şi a spus lui David toate lucrurile privitoare la război. 19 Şi a poruncit solului, zicând: „După ce vei termina de spus împăratului toate lucrurile privitoare la război, va fi aşa: 20 dacă se va aprinde mânia împăratului şi-ţi va zice: «De ce v-aţi apropiat aşa de mult de cetate ca să luptaţi? N-aţi ştiut că vor trage cu săgeata de pe zid? 21 Cine a lovit pe Abimelec, fiul lui Ierubeşet? N-a aruncat o femeie o piatră de moară de pe zid, încât el a murit la Tebeţ? De ce v-aţi apropiat de zid?» Atunci să zici: «A murit şi slujitorul tău Urie hetitul»“.
22 Şi solul a plecat şi a venit şi a spus lui David despre toate pentru care îl trimisese Ioab. 23 Şi solul a zis lui David: „Oamenii au fost mai tari decât noi şi au ieşit la noi în câmp, şi am fost asupra lor până la intrarea porţii. 24 Şi arcaşii au tras asupra slujitorilor tăi de pe zid şi au murit câţiva dintre slujitorii împăratului; şi a murit şi slujitorul tău Urie hetitul“. 25 Şi David a zis solului: „Să spui aşa lui Ioab: «Să nu fie rău în ochii tăi lucrul acesta, pentru că sabia doboară când pe unul, când pe altul; întăreşte şi mai mult lupta împotriva cetăţii şi nimiceşte-o!» Şi îmbărbătează-l!“ 26 Şi soţia lui Urie a auzit că Urie, soţul ei, murise, şi l-a plâns pe soţul ei. 27 Şi, după ce a trecut plânsul, David a trimis şi a luat-o în casa lui; şi ea i-a fost soţie şi i-a născut un fiu. Dar lucrul pe care-l făcuse David a fost rău în ochii Domnului.