1 Şi a fost aşa: după aceasta, Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, al cărei nume era Tamar. Şi Amnon, fiul lui David, o iubea. 2 Şi Amnon era atât de chinuit, că a căzut bolnav după Tamar, sora sa; pentru că era fecioară şi era greu în ochii lui Amnon să-i facă ceva. 3 Dar Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret. 4 Şi el i-a zis: „Fiu al împăratului, de ce te usuci dimineaţă după dimineaţă? Nu vrei să-mi spui?“ Şi Amnon i-a zis: „O iubesc pe Tamar, sora lui Absalom, fratele meu“. 5 Şi Ionadab i-a zis: „Culcă-te în patul tău şi prefă-te bolnav; şi, când va veni tatăl tău să te vadă, spune-i: «Să vină, te rog, Tamar, sora mea, şi să-mi dea mâncare şi să pregătească mâncarea înaintea ochilor mei, ca s-o văd şi să mănânc din mâna ei»“. 6 Şi Amnon s-a culcat şi s-a prefăcut bolnav. Şi, când a venit împăratul să-l vadă, Amnon a zis împăratului: „Să vină Tamar, sora mea, te rog, şi să-mi facă două turte înaintea ochilor mei, ca să mănânc din mâna ei“.
7 Şi David a trimis acasă la Tamar şi a zis: „Du-te, te rog, în casa lui Amnon, fratele tău, şi pregăteşte-i de mâncare“. 8 Şi Tamar s-a dus în casa lui Amnon, fratele ei; şi el era culcat. Şi ea a luat plămădeală şi a frământat şi a pregătit turte înaintea ochilor lui şi a copt turtele. 9 Şi a luat tigaia şi le-a răsturnat înaintea lui; dar el n-a vrut să mănânce. Şi Amnon a zis: „Să iasă de la mine orice om!“ Şi orice om a ieşit de la el. 10 Şi Amnon a zis Tamarei: „Adu mâncarea în cameră, ca să mănânc din mâna ta“. Şi Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a adus lui Amnon, fratele ei, în cameră. 11 Şi i le-a adus aproape, ca să mănânce; şi el a apucat-o şi i-a zis: „Vino, culcă-te cu mine, sora mea!“ 12 Iar ea i-a zis: „Nu, fratele meu, nu mă înjosi, pentru că un astfel de lucru nu trebuie făcut în Israel: nu face această nebunie. 13 Şi unde îmi voi duce eu ruşinea? Şi tu vei fi ca un nebun în Israel. Şi acum, te rog, vorbeşte împăratului, pentru că nu mă va opri să fiu a ta“. 14 Însă el n-a vrut să asculte de glasul ei: ci, fiind mai tare decât ea, a înjosit-o şi s-a culcat cu ea.
15 Şi Amnon a urât-o cu o ură foarte mare, pentru că ura cu care a urât-o a fost mai mare decât dragostea cu care o iubise. Şi Amnon i-a zis: „Ridică-te, pleacă!“ 16 Şi ea i-a zis: „Nu aşa, pentru că acest rău de a mă alunga este mai mare decât celălalt pe care mi l-ai făcut“. 17 Dar el n-a vrut s-o asculte. Şi a chemat pe tânărul său care-i slujea şi a zis: „Scoate acum afară pe aceasta de la mine şi încuie uşa după ea!“ 18 Şi ea purta o cămaşă pestriţă, pentru că în asemenea haine erau îmbrăcate fiicele împăratului când erau fecioare. Şi slujitorul lui a dat-o afară şi a încuiat uşa după ea. 19 Şi Tamar şi-a pus cenuşă pe cap şi şi-a sfâşiat cămaşa cea pestriţă cu care era îmbrăcată şi şi-a pus mâna pe cap şi a plecat, mergând şi strigând.
20 Şi Absalom, fratele ei, i-a zis: „A fost cu tine Amnon, fratele tău? Şi acum taci, sora mea, el este fratele tău; nu pune la inimă lucrul acesta“. Şi Tamar a rămas părăsită în casa lui Absalom, fratele ei. 21 Şi împăratul David a auzit de toate aceste lucruri şi s-a mâniat foarte tare. 22 Şi Absalom n-a vorbit lui Amnon, fratele său, nici rău, nici bine, pentru că Absalom îl ura pe Amnon, pentru că o înjosise pe Tamar, sora lui.
23 Şi a fost aşa: după doi ani de zile, Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, care este lângă Efraim. Şi Absalom a chemat pe toţi fiii împăratului. 24 Şi Absalom a venit la împărat şi a zis: „Iată, te rog, robul tău are tunsul oilor; te rog, să vină împăratul şi slujitorii săi la robul tău“. 25 Şi împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiul meu, să nu mergem toţi, ca să nu-ţi fim povară“. Şi a stăruit de el, dar n-a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat. 26 Şi Absalom a zis: „Dacă nu, lasă, te rog, pe Amnon, fratele meu, să meargă cu noi“. Şi împăratul i-a zis: „De ce să meargă el cu tine?“ 27 Şi Absalom a stăruit de el şi a lăsat pe Amnon şi pe toţi fiii împăratului să meargă cu el.
28 Şi Absalom a poruncit slujitorilor săi, zicând: „Vedeţi, când se va veseli inima lui Amnon de vin şi când vă voi zice: «Loviţi pe Amnon!», atunci omorâţi-l. Nu vă temeţi; nu v-am poruncit eu? Fiţi tari şi fiţi viteji!“ 29 Şi slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s-au ridicat şi au încălecat fiecare pe catârul său şi au fugit.
30 Şi a fost aşa: când erau ei încă pe drum, a venit ştire la David, zicând: „Absalom a ucis pe toţi fiii împăratului şi n-a rămas nici unul dintre ei“. 31 Şi împăratul s-a ridicat şi şi-a sfâşiat hainele şi s-a culcat pe pământ şi toţi slujitorii săi au stat împrejur cu hainele sfâşiate. 32 Şi Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a răspuns şi a zis: „Să nu creadă domnul meu că i-au omorât pe toţi tinerii, pe fiii împăratului! Pentru că numai Amnon este mort. Pentru că lucrul acesta a avut loc din porunca lui Absalom, pe care o hotărâse din ziua când a înjosit-o el pe Tamar, sora lui. 33 Şi acum să nu-şi pună domnul meu, împăratul, la inimă lucrul acesta, zicând că toţi fiii împăratului au murit, pentru că numai Amnon a murit“. 34 Şi Absalom a fugit. Şi tânărul care era de strajă şi-a ridicat ochii şi s-a uitat şi, iată, venea mult popor pe drumul din spatele lui, dinspre deal. 35 Şi Ionadab a zis împăratului: „Iată, vin fiii împăratului! Este aşa cum a spus slujitorul tău“. 36 Şi a fost aşa: pe când termina de vorbit, iată, fiii împăratului au venit şi şi-au ridicat glasul şi au plâns. Şi chiar împăratul şi toţi slujitorii săi au plâns mult.
37 Şi Absalom a fugit şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jelea pe fiul său în fiecare zi. 38 Şi Absalom a fugit şi s-a dus la Gheşur şi a stat acolo trei ani. 39 Şi împăratul David tânjea după Absalom, pentru că se consolase cu privire la Amnon, că era mort.