1 Şi David a spus Domnului cuvintele acestei cântări, în ziua când Domnul l-a scăpat din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. 2 Şi a zis:
„Domnul este stânca mea şi cetăţuia mea şi salvatorul meu;
3 Dumnezeu este stânca mea, îmi voi pune încrederea în El,
scutul meu şi tăria salvării mele,
turnul meu cel înalt şi adăpostul meu.
Salvatorul meu, Tu mă salvezi din asuprire!
4 Voi chema pe Domnul care este vrednic de laudă
şi voi fi salvat de vrăjmaşii mei.
5 Pentru că valurile morţii m-au înconjurat,
şuvoaiele lui Belial m-au înspăimântat,
6 legăturile Locuinţei morţilor m-au înfăşurat;
m-au prins laţurile morţii.
7 În strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul
şi am strigat către Dumnezeul meu,
şi din templul Său El a auzit glasul meu
şi strigătul meu a ajuns la urechile Sale.
8 Atunci pământul s-a zguduit şi s-a cutremurat;
temeliile cerurilor s-au clătinat
şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9 Fum se înălţa din nările Lui
şi un foc ieşind din gura Lui mistuia:
cărbuni se aprindeau din ea.
10 Şi El a plecat cerurile şi a coborât;
şi întuneric era sub picioarele Lui.
11 Şi călărea pe un heruvim şi zbura
şi Se arăta pe aripile vântului.
12 Şi a făcut întunericul din jurul Lui cort,
grămezi de ape, nori deşi ai cerurilor.
13 Din strălucirea dinaintea Lui
s-au aprins cărbuni de foc.
14 Domnul a tunat din ceruri
şi Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul.
15 Şi a trimis săgeţi şi i-a împrăştiat pe vrăjmaşi;
a trimis fulgerul, şi i-a risipit.
16 Şi albiile mării s-au văzut.
Temeliile lumii s-au arătat
la mustrarea Domnului,
la vuietul suflării nărilor Lui.
17 El a trimis din înălţime, m-a apucat,
m-a scos din ape mari,
18 m-a scăpat de vrăjmaşul meu puternic,
de cei care mă urau,
pentru că erau mai tari decât mine.
19 S-au aruncat asupra mea în ziua necazului meu,
dar Domnul a fost sprijinul meu.
20 Şi m-a scos la loc larg,
m-a salvat, pentru că Şi-a găsit plăcerea în mine;
21 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
mi-a întors după curăţia mâinilor mele:
22 pentru că am păzit căile Domnului
şi nu m-am abătut, prin răutate, de la Dumnezeul meu,
23 pentru că toate judecăţile Lui au fost înaintea mea
şi nu m-am depărtat de la rânduielile Lui.
24 Şi am fost integru înaintea Lui
şi m-am păzit de nelegiuirea mea.
25 Şi Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăţia mea înaintea ochilor Săi.
26 Cu cel îndurător Te arăţi îndurător,
cu omul integru Te arăţi integru.
27 Cu cel curat Te arăţi curat,
dar cu cel viclean Te porţi după viclenia lui.
28 Şi vei salva poporul smerit;
şi ochii Tăi sunt peste cei mândri, ca să-i cobori.
29 Pentru că Tu eşti lumina mea, Doamne;
şi Domnul luminează întunericul meu.
30 Căci cu Tine alerg împotriva unei cete înarmate;
cu Dumnezeul meu trec peste zid.
31 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită,
Cuvântul Domnului este încercat,
El este un scut pentru toţi cei care se încred în El.
32 Pentru că cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Şi cine este o stâncă, dacă nu Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare
şi-mi face calea desăvârşită.
34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
şi mă face să stau pe înălţimile mele.
35 El îmi deprinde mâinile la luptă
şi braţele mele întind un arc de aramă.
36 Şi Tu mi-ai dat scutul salvării Tale
şi bunătatea Ta m-a făcut mare.
37 Tu mi-ai lărgit cărarea sub paşii mei
şi gleznele nu mi s-au clătinat.
38 I-am urmărit pe vrăjmaşii mei şi i-am zdrobit
şi nu m-am întors până nu i-am nimicit.
39 Şi i-am nimicit şi i-am străpuns şi nu s-au putut ridica,
ci au căzut sub picioarele mele.
40 Şi m-ai încins cu putere pentru luptă;
ai plecat sub mine pe cei care se ridicau împotriva mea.
41 Şi i-ai făcut pe vrăjmaşii mei să întoarcă spatele spre mine
şi i-am nimicit pe cei care mă urau.
42 Ei strigau, dar nu era nici un salvator;
strigau către Domnul, dar nu le-a răspuns.
43 Şi i-am sfărâmat ca pulberea pământului,
i-am zdrobit, i-am călcat în picioare ca pe noroiul străzilor.
44 Tu m-ai scăpat din neînţelegerile poporului meu.
Tu m-ai păstrat să fiu cap al naţiunilor.
Un popor pe care nu-l cunoşteam îmi slujeşte.
45 Fiii străinului mă linguşesc.
Cum aud ei de mine, mi se supun.
46 Fiii străinului şi-au pierdut inima
şi ies tremurând din locurile lor întărite.
47 Viu este Domnul şi binecuvântată fie Stânca mea
şi înălţat fie Dumnezeu, Stânca salvării mele!
48 Da, Dumnezeu, El mă răzbună
şi îmi supune popoarele
49 şi mă scoate dintre vrăjmaşii mei;
da, m-ai înălţat deasupra celor care se ridică împotriva mea.
M-ai scăpat de omul violenţei.
50 De aceea Te voi lăuda, Doamne, printre naţiuni
şi voi cânta psalmi Numelui Tău.
51 El dă mari victorii împăratului Său
şi arată bunătate unsului Său,
lui David şi seminţei lui pentru totdeauna“.