1 Şi a fost război îndelungat între casa lui Saul şi casa lui David. Şi David se întărea tot mai mult, iar casa lui Saul slăbea tot mai mult.
2 Şi lui David i s-au născut fii în Hebron: întâiul-născut al său a fost Amnon din Ahinoam din Izreel; 3 şi al doilea al său, Chileab din Abigail carmelita, soţia lui Nabal; şi al treilea, Absalom, fiul Maachei, fiica lui Talmai, împăratul Gheşurului; 4 şi al patrulea, Adonia, fiul Haghitei; şi al cincilea, Şefatia, fiul Abitalei; 5 şi al şaselea, Itream din Egla, soţia lui David. Aceştia i s-au născut lui David în Hebron.
6 Şi a fost aşa: pe când era război între casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul. 7 Şi Saul avea o ţiitoare, al cărei nume era Riţpa, fiica lui Aia. Şi Iş-Boşet i-a zis lui Abner: „De ce ai intrat la ţiitoarea tatălui meu?“ 8 Şi Abner s-a mâniat foarte tare de cuvintele lui Iş-Boşet şi a zis: „Sunt eu cap de câine, eu, care astăzi, împotriva lui Iuda, arăt îndurare casei lui Saul, tatăl tău, fraţilor săi şi prietenilor săi şi nu te-am dat în mâna lui David, şi totuşi mă învinuieşti astăzi de nelegiuire cu femeia aceasta? 9 Aşa să facă Dumnezeu lui Abner şi încă mai mult, dacă nu-i voi face aşa cum a jurat Domnul lui David: 10 de a muta împărăţia de la casa lui Saul şi de a ridica tronul lui David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba“. 11 Şi Iş-Boşet nu i-a putut răspunde lui Abner un alt cuvânt, pentru că se temea de el.
12 Şi Abner a trimis soli la David, din partea lui, zicând: „A cui este ţara?“ şi zicând: „Fă legământ cu mine şi, iată, mâna mea va fi cu tine, ca să-ţi aducă pe tot Israelul“. 13 Şi el a zis: „Bine, voi face legământ cu tine, dar cer un lucru de la tine, să nu-mi vezi faţa dacă nu-mi vei aduce întâi pe Mical, fiica lui Saul, când vei veni să-mi vezi faţa“. 14 Şi David a trimis soli la Iş-Boşet, fiul lui Saul, zicând: „Dă-mi pe soţia mea, Mical, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuţuri ale filistenilor“. 15 Şi Iş-Boşet a trimis şi a luat-o de la soţul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiş. 16 Şi soţul ei a mers cu ea şi plângea, mergând în urma ei până la Bahurim. Atunci Abner i-a zis: „Pleacă, întoarce-te!“ Şi el s-a întors.
17 Şi Abner a vorbit bătrânilor lui Israel, zicând: „L-aţi cerut altădată pe David ca împărat peste voi. 18 Acum deci faceţi-l! Pentru că Domnul a vorbit despre David, zicând: «Prin mâna lui David, robul Meu, voi salva pe poporul Meu Israel din mâna filistenilor şi din mâna tuturor vrăjmaşilor săi»“. 19 Şi Abner a vorbit şi în auzul lui Beniamin. Şi Abner s-a dus să spună şi în auzul lui David, la Hebron, tot ce era bine în ochii lui Israel şi în ochii întregii case a lui Beniamin. 20 Şi Abner a venit la David în Hebron, şi douăzeci de bărbaţi cu el. Şi David a făcut un ospăţ lui Abner şi oamenilor care erau cu el. 21 Şi Abner a zis lui David: „Mă voi ridica şi voi merge şi voi aduna tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca să facă legământ cu tine şi să împărăţeşti peste tot ce îţi doreşte sufletul“. Şi David a dat drumul lui Abner şi el a mers în pace.
22 Şi, iată, slujitorii lui David şi Ioab au venit de la urmărirea unei cete şi au adus mare pradă cu ei. Şi Abner nu mai era cu David în Hebron, pentru că îi dăduse drumul şi plecase în pace. 23 Şi Ioab a venit, şi toată oştirea care era cu el; şi i-au spus lui Ioab, zicând: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat şi el i-a dat drumul şi a plecat în pace“. 24 Şi Ioab a intrat la împărat şi a zis: „Ce ai făcut? Iată, Abner a venit la tine: pentru ce i-ai dat drumul şi a plecat? 25 Cunoşti pe Abner, fiul lui Ner, că a venit să te înşele şi să afle ieşirile tale şi intrările tale şi să ştie tot ce faci“. 26 Şi Ioab a ieşit de la David şi a trimis soli după Abner şi l-au adus înapoi de la fântâna Sira; dar David nu ştia. 27 Când Abner s-a întors la Hebron, Ioab l-a luat deoparte în mijlocul porţii, ca să-i vorbească în taină şi acolo l-a lovit în pântece şi acesta a murit, pentru sângele lui Asael, fratele său.
28 Şi după aceea David a auzit şi a zis: „Sunt nevinovat, eu şi împărăţia mea, înaintea Domnului pentru totdeauna de sângele lui Abner, fiul lui Ner. 29 El să cadă asupra capului lui Ioab şi asupra întregii case a tatălui său; şi să nu lipsească din casa lui Ioab om care are o scurgere, sau care este lepros, sau care se sprijină în băţ, sau care cade prin sabie, sau care este lipsit de pâine!“ 30 Astfel au ucis Ioab şi Abişai, fratele său, pe Abner, pentru că-l omorâse pe Asael, fratele lor, în luptă la Gabaon.
31 Şi David i-a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Sfâşiaţi-vă hainele şi încingeţi-vă cu sac şi ţineţi doliu pentru Abner!“ Şi împăratul David mergea în urma sicriului. 32 Şi l-au înmormântat pe Abner în Hebron; şi împăratul şi-a ridicat glasul şi a plâns la mormântul lui Abner; şi tot poporul a plâns.
33 Şi împăratul a plâns pentru Abner şi a zis:
„Să moară Abner cum moare un nebun?
34 Mâinile tale nu erau legate,
nici picioarele tale puse în fiare;
ai căzut
cum cade cineva înaintea fiilor nelegiuirii“.
Şi tot poporul a plâns din nou pentru el. 35 Şi tot poporul a venit să-l facă pe David să mănânce pâine, pe când era încă ziuă, dar David a jurat, zicând: „Aşa să-mi facă Dumnezeu, şi încă mai mult, dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui“. 36 Şi tot poporul a văzut şi a fost bine în ochii lor, aşa cum tot ce făcea împăratul era bine în ochii întregului popor. 37 Şi tot poporul şi tot Israelul au cunoscut în ziua aceea că moartea lui Abner, fiul lui Ner, n-a fost de la împărat. 38 Şi împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu ştiţi că o căpetenie şi un mare om a căzut astăzi în Israel? 39 Şi eu sunt slab astăzi, deşi sunt uns împărat, şi oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sunt mai puternici decât mine. Domnul să răsplătească celui care a făcut rău după răutatea lui!“