1 Şi toate seminţiile lui Israel au venit la David în Hebron şi au vorbit, zicând: „Iată, suntem osul tău şi carnea ta. 2 Mai înainte, când Saul era împărat peste noi, tu erai cel care conduceai afară şi aduceai înăuntru pe Israel. Şi Domnul ţi-a zis: «Tu vei fi păstorul poporului Meu, Israel, şi tu vei fi conducătorul lui Israel»“. 3 Deci toţi bătrânii lui Israel au venit la împărat, în Hebron. Şi împăratul David a făcut legământ cu ei în Hebron înaintea Domnului. Şi l-au uns pe David împărat peste Israel.
4 David era de treizeci de ani când s-a făcut împărat; el a împărăţit patruzeci de ani. 5 În Hebron a împărăţit şapte ani şi şase luni peste Iuda şi în Ierusalim a împărăţit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.
6 Şi împăratul a mers cu oamenii săi la Ierusalim împotriva iebusiţilor, locuitorii ţării. Şi ei i-au vorbit lui David, zicând: „Nu vei intra aici; pentru că până şi orbii şi ologii îţi vor fi împotrivă!“ Vrând să zică: „David nu va intra nicidecum aici“. 7 Şi David a luat cetăţuia Sionului, care este cetatea lui David. 8 Şi David a zis în ziua aceea: „Oricine va bate pe iebusiţi şi se va sui spre canalul de apă, să arunce în el şi pe ologi şi pe orbi, urâţi de sufletul lui David…!“ De aceea se zice: „Orbul şi ologul nu vor intra în casă“. 9 Şi David a locuit în cetăţuie şi a numit-o cetatea lui David. Şi David a zidit întărituri de jur-împrejur, de la Milo şi spre interior.
10 Şi David ajungea din ce în ce mai mare, pentru că Domnul Dumnezeul oştirilor era cu el.
11 Şi Hiram, împăratul Tirului, a trimis soli la David şi lemn de cedru şi tâmplari şi zidari; şi ei au zidit o casă lui David. 12 Şi David a cunoscut că Domnul îl întărea împărat peste Israel şi că înălţa împărăţia sa pentru poporul Său Israel.
13 Şi David şi-a mai luat ţiitoare şi soţii din Ierusalim, după ce a venit de la Hebron; şi lui David i s-au mai născut fii şi fiice. 14 Şi acestea sunt numele celor care i s-au născut în Ierusalim: Şamua şi Şobab şi Natan şi Solomon 15 şi Ibhar şi Elişua şi Nefeg şi Iafia 16 şi Elişama şi Eliada şi Elifelet.
17 Şi, când au auzit filistenii că-l unseseră pe David împărat peste Israel, toţi filistenii s-au suit să-l caute pe David; şi David a auzit şi a coborât în cetăţuie. 18 Şi filistenii veniseră şi se răspândiseră în Valea Refaim. 19 Şi David a întrebat pe Domnul, zicând: „Să mă sui împotriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea?“ Şi Domnul a zis lui David: „Suie-te! Pentru că voi da negreşit pe filisteni în mâna ta“. 20 Şi David a venit la Baal-Peraţim şi David i-a bătut acolo. Şi el a spus: „Domnul a rupt pe vrăjmaşii mei înaintea mea ca ruperea de ape“. De aceea a pus numele locului aceluia Baal-Peraţim. 21 Şi şi-au lăsat acolo idolii lor şi David şi oamenii săi i-au luat.
22 Şi filistenii s-au suit din nou şi s-au răspândit în Valea Refaim. 23 Şi David a întrebat pe Domnul. Şi El a zis: „Să nu te sui; înconjoară-i prin spate şi să mergi asupra lor în dreptul duzilor. 24 Şi va fi aşa: când vei auzi în vârfurile duzilor un vuiet de umblet, grăbeşte-te, pentru că atunci Domnul a ieşit înaintea ta, ca să bată tabăra filistenilor“. 25 Şi David a făcut aşa cum îi poruncise Domnul şi a bătut pe filisteni, de la Gheba până la Ghezer.