1 Unde s-a dus preaiubitul tău, tu, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro s-a îndreptat preaiubitul tău? Şi îl vom căuta cu tine.
2 Preaiubitul meu a coborât în grădina lui, la straturile de miresme, să pască turma în grădini şi să culeagă crini.
3 ✡ Eu sunt a preaiubitului meu şi preaiubitul meu este al meu. El îşi paşte turma printre crini.
4 Ce frumoasă eşti, iubita mea, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, cumplită ca cetele cu steaguri!
5 Întoarce-ţi ochii de la mine, pentru că mă copleşesc! Părul tău este ca o turmă de capre pe povârnişurile Galaadului.
6 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi care se suie din scăldătoare; toate au gemeni şi nu este nici una sterilă printre ele.
7 Ca o bucată de rodie sunt obrajii tăi sub vălul tău.
8 Sunt şaizeci de împărătese şi optzeci de ţiitoare şi fecioare fără număr,
9 dar porumbiţa mea, desăvârşita mea, este unică; ea este singură la mama ei, ea este aleasa celei care a născut-o. Fetele au văzut-o şi au numit-o fericită; la fel împărătesele şi ţiitoarele, şi au lăudat-o:
10 ✡ Cine este aceasta care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, cumplită ca cetele cu steaguri?
11 Am coborât în grădina de nuci, să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit viţa, dacă au înflorit rodiile.
12 Fără să-mi dau seama, sufletul meu m-a dus la carele poporului meu binevoitor.
13 ✸ Întoarce-te, întoarce-te, o, Sulamita! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim! – Ce vreţi să vedeţi la Sulamita? – Ca şi cum ar fi dansul a două cete.