1 ✸ Şi îngerul care vorbea cu mine a venit din nou şi m-a trezit, ca pe un om care este trezit din somnul lui. 2 Şi el mi-a zis: „Ce vezi?“ Şi eu am spus: „Văd, şi iată un sfeşnic cu totul de aur cu un potir în vârful lui şi cele şapte candele ale lui pe el; şapte candele şi şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful lui, 3 şi doi măslini lângă el, unul la dreapta potirului şi altul la stânga lui“.
4 Şi am răspuns şi am spus îngerului care vorbea cu mine, zicând: „Ce sunt acestea, domnul meu?“ 5 Şi îngerul care vorbea cu mine a răspuns şi mi-a zis: „Nu ştii ce sunt acestea?“ Şi eu am zis: „Nu, domnul meu!“ 6 Şi el a răspuns şi mi-a vorbit, zicând: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, zicând: «Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu», zice Domnul oştirilor. 7 «Cine eşti tu, munte mare? Înaintea lui Zorobabel vei fi un şes; şi el va scoate piatra cea mai de sus a colţului cu strigăte: «Îndurare, îndurare pentru ea!»“
8 Şi cuvântul Domnului a fost către mine, 9 zicând: „Mâinile lui Zorobabel au pus temelia casei acesteia şi mâinile lui o vor termina“. Şi vei cunoaşte că Domnul oştirilor m-a trimis la voi. 10 Pentru că, cine a dispreţuit ziua lucrurilor mici? Da, ei se vor bucura – cei şapte – şi vor vedea firul cu plumb în mâna lui Zorobabel: aceştia sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul“.
11 Şi am răspuns şi i-am zis: „Ce sunt aceşti doi măslini din dreapta sfeşnicului şi din stânga lui?“ 12 Şi am răspuns a doua oară şi i-am zis: „Ce sunt cele două ramuri de măslin, care sunt lângă cele două ţevi de aur, care varsă aurul din ele?“ 13 Şi el mi-a vorbit, zicând: „Nu ştii ce sunt acestea?“ Şi eu am spus: „Nu, domnul meu“. 14 Şi el a zis: „Acestea sunt cei doi unşi care stau înaintea Domnului întregului pământ“.