1 Iară după aceastea Pavel, eşind den Atina, veni în Corint.
2 Şi aflînd pre un jidov anume Achila, pontean de rudă, venit de curînd den Italia, şi Prischila, muiarea lui, (pentru ce că poruncise Claudie împărat să iasă toţi jidovii den Rim), veni la ei.
3 Şi căce era de un meşterşug cu ei, rămase la ei şi lucra, că era meşterşugul lor făcători de corturi.
4 Şi să pritcia în sinagoga, în toate sîmbete, şi-i aducea cătră înţelesul lui şi pre jidovi şi pre greci.
5 Şi deaca veniră den Machedonia, Sila şi Timoteiu, îndemna-se Pavel de Duhul, mărturisind jidovilor că Iisus e Hristos.
6 Iară protivindu-să ei şi hulind, scuturîndu-şi veşmintele, zise lor: Sîngele vostru spre capul vostru; eu curatu-s, de acum la păgîni voiu mearge.
7 Şi trecînd de acolea, întră în casa oarecui de-l chiema Iust, cinstitoriu pre Dumnezău, căruia era casa lîngă sinagoga.
8 Iară Crisp, mai marele sinagoghei, crezu Domnului, cu toată casa lui, şi mulţi den corinteani auzind crezură şi să botezară.
9 Zise derept aceaia Domnul, în vedeare noaptea lui Pavel: Nu te teame, ce grăiaşte şi să nu taci.
10 Că Eu sînt cu tine, şi nime nemică nu-ţi va strica ţie, că mulţi oameni am Eu, în cest oraş.
11 Şi şăzu acolea un an şi şase luni, învăţînd între ei cuvîntul lui Dumnezău.
12 Iară Galion, fiind deregătoriu Ahaiei, rădicară-să jidovii cu o inimă spre Pavel şi dusără pre el la giudecată,
13 Zicînd: Acesta amegeaşte oamenii a cinsti pre Dumnezău împrotiva legii.
14 Iară Pavel deşchizînd gura să grăiască, zise Galion cătră jidovi: Să ară fi vro nedereptate sau vrun lucru rău, o jidovi, den ce ară fii derept, răbda-l-aş.
15 Iară să iaste întrebare de cuvînt şi de nume şi de leagea voastră, voi căutaţi, că eu giudecătoriu acestora nu voiu să fiu.
16 Şi-i scoase pre ei de la scaunul giudecăţii.
17 Şi apucînd toţi grecii pre Sosten mai marele sinagoghei, bătea-l înaintea giudecăţii şi lui Galion nu-i era grijă nemică de aceaia.
18 Iară Pavel rămîind acolea zile multe, luîndu-şi zuoa bună de la fraţi, mearse în Siria, şi cu el Prischila şi Achila, tunzîndu-şi capul în Chenhrea că avea făgădaş.
19 Şi sosi în Efes, şi pre ei lăsă acolo, iară el întră în sinagoga, să pritcia cu jidovii.
20 Şi rugînd pre el să mai rămîe la ei, el nu vru,
21 Ce-şi luo zuoa bună de la ei, zicînd că: Mi să cade de tot, în sărbătoarea ce vine, să fiu în Ierosalim şi iară mă voiu întoarce la voi, să va vrea Dumnezău. Şi mearse den Efes.
22 Şi pogorînd în Chesaria, sui în Ierosalim şi să închină adunăriei credincioşilor, pogorî întru Antiohia.
23 Şi petrecînd acolea cîtăva vreame, să duse de îmbla pre rînd ţînutul Galatiei şi Frighia, întărind pre toţi ucenicii.
24 Iară un jidov anume Apolos, alexandreanin de rudă, bărbat grăitoriu măestru, veni în Efes, putearnic fiind întru Scripturi.
25 Acesta era învăţat în calea Domnului şi, fierbînd în duh, grăia şi învăţa cu de-adinsu, carele era a Domnului, ştiind numai botegiunea lui Ioan.
26 Acesta începu a grăi cu îndrăznire în sinagoghi, iară auzind pre el Achila şi Prischila, luară pre el, şi mai aiave spusără lui calea lui Dumnezău.
27 Iară vrînd el să treacă în Ahaia, îndemnară pre el fraţii, scrisără ucenicilor să-l primească pre el, carele deaca veni, mult folosi celora ce crezură în dar.
28 Că cu mare îndrăznire învingea vîrtos pre jidovi, aiave arătînd den Scripturi că Iisus iaste acel Hristos.