1 Ţineţi-vă de dragoste, rîvniţi sufleteştile, iară mai vîrtos ca să prorociţi.
2 Că cela ce grăiaşte în limbi, nu grăiaşte oamenilor, ce lui Dumnezău, că nime nu aude, iară cu duhul grăiaşte tainele.
3 Iară carele proroceaşte, oamenilor grăiaşte zidire şi îndemnătură şi mîngîiare.
4 Că cela ce grăiaşte în limbi, pre sine zideaşte, iară cela ce proroceaşte, săborul zideaşte.
5 Vreare-aş pre voi toţi să grăiţi în limbi, iară mai vîrtos să prorociţi, că mai mare e cela ce proroceaşte decît cela ce grăiaşte în limbi, poate că le va tîlcui, ca să ia săborul zidire.
6 Iară acum, fraţilor, de voiu veni la voi, grăind în limbi, ce voiu folosi voao? Poate că voiu grăi voao în arătare, au în ştiinţă, au în prorocie, au în învăţătură?
7 Că cum dau glas carele n-au răsuflare, cumu-i fluera şi lauta, de nu vor da usebitură în glas, cum vom înţeleage ce cîntă cu fluera au cu lauta?
8 Că şi trîmbiţa, de dă glas fără înţeles, cine să va găti la războiu?
9 Aşa şi voi, cu limba, să nu veţi da cuvînt cu înţeles, cum să va înţeleage ce grăiţi? Că veţi fi grăind în aer.
10 Că de cîte fealiure de glasuri sînt în lume, şi nece unul nu-i mut.
11 Iară de nu voiu şti putearea glasului, fi-voiu acela ce-mi grăiaşte prost şi cela ce-mi grăiaşte mie fi-mi-va prost.
12 Aşa şi voi, pentru ce sînteţi rîvnitori duhurelor, spre zidirea săborului, siliţi ca într-aceaia să vă sporiţi.
13 Pentr-aceaia, cine grăiaşte în limbi, să roage să-i dea şi înţelesul.
14 Că de mă voiu ruga cu limba, duhul mieu să roagă, iară mintea mea fără roadă iaste.
15 Dară ce iaste: ruga-mă-voiu cu duhul, ruga-mă-voiu şi cu mintea; cînta-voiu cu duhul, cînta-voiu şi cu mintea.
16 După aceaia, de veri blagoslovi cu sufletul în săbor, carele-i în locul mireanului, cum va zice „amin”, după blagoslovenia ta? Că nu şti ce grăeşti?
17 Că tu bine daim laudă, ce altul nu să zideaşte.
18 Mulţămescu Dumnezăului mieu, că mai vîrtos de voi de toţi, grăescu în limbi.
19 Ce în besearecă voesc cinci cuvinte, cu înţeles, a grăi, ca şi pre alţii să-i învăţ, decît zeace mie de cuvinte într-altă limbă.
20 Fraţilor, nu fireţi coconi cu înţelegătură, ce în răutate fiţi coconi, iară cu mintea, deplin fiţi.
21 În leage-i scris, că „Într-alte limbi şi cu alte buze voiu grăi oamenilor acestora; şi nece aşa nu vor asculta pre Mine,” zice Domnul.
22 Derept aceaia, limbile în sămnu sînt nu credincioşilor, ce celor necredincioşi; iară prorocia nu e celor necredincioşi, ce a credincioşilor.
23 Că de să va aduna săborul împreună, şi toţi vor grăi în limbi, şi vor întra mireanii sau necredincioşii, au nu vor zice că aţi nebunit?
24 Iară de prorocesc toţi şi va întra vrun necredincios sau mirean, certa-să-va de toţi şi să va giudeca de toţi.
25 Şi aşa ascunsele inimiei lui arătate vor fi aşa căzînd cu faţa, să va închina lui Dumnezău, vestind că adevăr, Dumnezău în voi iaste.
26 Deci ce iaste, fraţilor? Cînd vă adunaţi, fietecarele de voi psalom are, învăţătură are, limbă are, arătare are, supunere are, iară toate spre zidire să fie.
27 Să grăiaşte cineva în limbi, cîte doi sau mai mulţi, cîte trei, şi aceia pre rînd şi unul să răspunză.
28 Iară să nu iaste răspunzătoriu, să tacă în besearecă, numai şie să-şi grăiască şi lui Dumnezău.
29 Proroci doi sau trei să grăiască, şi alţii să giudece.
30 Iară de să va arăta altuia ce şade, cela dentîiu să tacă.
31 Că puteţi, cîte unul, toţi proroci, ca toţi să să înveaţe şi toţi să să mîngîe.
32 Şi duhul prorocilor supusu e prorocilor.
33 Că Dumnezău nu e a netocmirilor, ce al pacei, cumu e întru toate besearecile sfinţilor.
34 Muerile voastre, în beseareci, să tacă, că nu e îngăduită lor să grăiască, ce să să pleace, cum şi leagea grăiaşte.
35 Iară de vor să să înveaţe de ceva, acasă întreabe pre bărbaţii lor, că nu să cuvine muerilor să grăiască în besearecă.
36 Au cuvîntul lui Dumnezău de la voi eşi? Au numai la voi au sosit?
37 Să-i pare cuiva că-i proroc sau sufletesc, să cunoască carele scriu voao, că-s poruncile Domnului.
38 Iară cine nu înţeleage, fie neînţelease.
39 Derept aceaia, fraţilor, siliţi să prorociţi, şi a grăi limbi nu oprireţi.
40 Iară toate, cu cuviinţă şi cu rînd să fie.