1 Iară de acealea ce-s jărtvele idolilor, ştim că noi toţi avem înţelegătură; iară înţelegătura să făleaşte, iară dragostea zideaşte.
2 Iară de i să pare cuiva a şti ceva, încă acela nemică nu şti, cum s-ară cuveni a şti.
3 Iară cine iubeaşte pre Dumnezău, acela cunoscutu-i de El.
4 Iară de mîncările jărtvelor idoleşti, ştim că nemică nu iaste idolul în lume, şi că nu e Dumnezău altul, fără numai unul.
5 Că săva că sînt carii să chiamă dumnezei, şi în ceriu şi pre pămînt (că mulţi dumnezei sînt şi domni mulţi).
6 Iară noao unul Dumnezău, Tată, dentru carele-s toate, şi noi întru El, şi unul Domnul Iisus Hristos, pentru carele-s toate, şi noi pentru el şi un Duh Sfînt, pentru carele-s toate, şi noi întru El.
7 Ce nu e întru toţi ştiinţă, că unii pînă acum cu ştiinţa idolului, ca şi cum ară mînca jărtva idoliască; şi ştiinţa lor fiind slabă, spurcă-să.
8 Iară mîncarea pre noi nu ne face iubiţi înaintea lui Dumnezău, că să vom mînca, încă nu vom fi mai bogaţi, nece de nu vom mînca, încă nu vom fi mai surumani.
9 Derept aceaia, căutaţi să nu cumva slobozia voastră să nu fie zminteală celor slabi.
10 Că să te va vedea cineva pre tine, carele ai ştiinţă, şăzînd în soborul idolilor, au nu ştiinţa celui slab să va îndemna de jărtvele idoleşti a mînca?
11 Şi va peri acel frate slab, cu înţelesul tău, pentru carele Hristos au murit.
12 Iară greşind aşa în fraţi, şi nerănind ştiinţa lor cea slabă, întru Hristos greşiţi.
13 Derept aceaia, de va sminti mîncarea pre fratele mieu, nu voiu mînca carne neceodată, ca să nu zmintescu pre fratele mieu.