3
Înceapem iară pre noi a ne lăuda? Au lipsimu-ne ca unii fără cărţi lăudătoare la voi, au fără laudă de la voi?
Cartea noastră voi sînteţi, scrisă în inimile noastre, ştiută şi cetită de toţi oamenii.
Aiave iaste că voi sînteţi cartea lui Hristos, slujită de noi şi scrisă nu cu cerneală, ce cu Duhul Dumnezăului viu, nu în table de pietri, ce în tablă de inimă trupească.
Iară nădeajde ca aceasta avem pren Hristos cătră Dumnezău.
Nu că am fi destoinici a cugeta ceva de noi, ca den noişi, ce destoinicia noastră e de la Dumnezău.
Carele şi feace pre noi a fi destoinici slugi Legii ceii noao, nu slovelor, ce sufletului, că slova omoară, iară Duhul înviază.
Că de fu slujba morţii scrisă în piatră aşa slăvită, cît nu putea fii lui Israil să caute spre faţa lui Moisi, pentru strălucirea feaţei lui carea era trecătoare.
Cum nu mai vîrtos slăvită va fi slujba Duhului?
Că de au fost slujba păgubirei slăvită, cu mult mai vîrtos slujba dereptăţiei să va spori cu slavă.
10 Că ce au fost slăvită, încă n-au fost slăvit întru atîta cumu-i slava cea mai mare.
11 Că de au fost slăvit ce e pieritoriu, cu multu-i mai slăvit ce rămîne.
12 Iară avînd nădeajde ca aceasta, cu multă cutezare să grăim.
13 Şi nu ca Moisi, de-şi acoperia faţa lui, ca să nu o vază fii lui Israil, sfîrşăniia aceia carea era trecătoare.
14 Derept aceaia s-au mosorît mintea lor, că pînă astăzi au rămas acoperemîntul nedescoperit în cetenia legie vechi, carele să ia pentru Hristos.
15 Ce pînă astăzi, cînd să ceteaşte Moisi, acoperemîntu-i pus spre inima lor.
16 Iară cînd să vor înturna la Domnul, lua-să-va acoperemîntul.
17 Iară Domnul Duhu-i; şi unde-i Duhul Domnului, acolo e slobozia.
18 Iară noi toţi, cu faţa descoperită, slava Domnului previm ca într-o oglindă, în acelaşi chip schimba-ne-vom den slavă în slavă ca den Duhul Domnului.