1 Că iată, de slujba carea e a lua pentru sfinţi, în deşărtu mi-e a scrie voao.
2 Că ştiu că-i gata inima voastră, de carea mă laud la machedoneani, că Ahaia e gata den anul ce-au trecut, şi rîvna carea e de voi, pre mulţi au îndemnat.
3 Iară am tremes pre ceşti fraţi, ca să nu fie în deşărt lauda noastră de voi, în ceastă parte, (cum ziceam) să fiţi gata.
4 Că nu cumva de vor veni machedoneanii cu mine, şi vor afla pre voi negătiţi, ne vom ruşina noi (ca să nu zic pre voi), în laudă cu îndrăznire.
5 Derept aceaia, gîndim că ară fi de treabă a îndemna pre fraţi să meargă la voi mainte, şi mainte să isprăvăscă milostenia voastră carea v-am spus, aceaia să fie gata aşa cum e milostenia, nu ca den silă.
6 Iară aceasta zic: cela ce samănă cu puţinel, puţinel şi seaceră, iară cela ce samănă mult, mult şi seaceră.
7 Fietecarele cumu-i pohteaşte inima lui; nu de întristrare sau den silă, că pre dăruitoriul de bună voe iubeaşte-l Dumnezău.
8 Iară putearnicu e Dumnezău a face toată mila să fie spornică întru voi, ca întru toate, pururea toate den destul avînd, destuliţi-vă în tot faptul bun.
9 Cum iaste scris, împărţit-au, dat-au surumanilor, dereptatea lui rămînea-va în veac.
10 Iară cela ce dă sămînţă sămănătoriului, da-i-va şi pîine de mîncare, şi va înmulţi sămînţa voastră, şi va spori rodul dereptăţii voastre.
11 Că întru toate să vă îmbogăţiţi, întru toată bunătatea, carea lucreză pre noi laudă lui Dumnezău.
12 Că slujba aceştii milostenii, nu numai împle lipsirile sfinţilor, ce să va spori spre multe laude a lui Dumnezău, pentru ispita slujbei aceştiia.
13 Slăvind pre Dumnezău întru plecarea mărturii voastre, în Evanghelia lui Hristos şi în milostenia îndurării voastre, şi cătră ei şi cătră alţii.
14 Şi pren rugăciunile lor pentru voi, cu mare dragoste cuprinzînd pre voi, pentru mila lui Dumnezău ce e întru voi de destul.
15 Ce har lui Dumnezău, pentru darul Lui, celui nespus.