1 Preazviteriul, iubitului său, lui Gaie, pre carele eu cu adevăru-l iubesc.
2 Iubite, întîi pohtescu să te sporeşti şi să-ţi fie bine, cum să sporeaşte inima ta.
3 Bucuratu-m-am foarte de venirea fraţilor şi de mărturisitura adevărăriei tale, cum îmbli tu întru adevăr.
4 Mai mare bucurie de aceasta n-am, ca cînd azuu feciorii miei îmblînd întru adevăr.
5 Iubite, bine faci au ce faci cu fraţii şi cu streinii,
6 Carii au mărturisit de dragostia ta înaintea beseareciei; pre carii bine faci să-i vei primi cumu să cuvine lui Dumnezău.
7 Că pentru numele Lui au eşit, neprimind nemică de la păgîni.
8 Iară noao ni să cuvine să-i primim pre unii ca aceştea, ca să fim agiutoriu adevărului.
9 Scris-am besearecii, ce carele iubeaşte dintru voi a fi, mai mare, Deotrif, nu primeaşte pre noi.
10 Derept aceaia, să voi veni, aduce-i-voiu aminte faptele ce-au făcut, cu cuvinte vicleane ocărîndu-ne pre noi; căruia nesosindu-i lui aceastia, el încă nu primeaşte fraţii, şi pre ceia ce-are vrea să-i primească, opreaşte-i şi din besearecă îi leapădă.
11 Iubite, nu rîvni ce-i rău, ce ce iaste bun, că cine face bine, de la Dumnezău-i, iară cine face rău n-au văzut pre Dumnezău.
12 Despre Dumitru mărturisescu toţi încă şi adevărătură; încă şi noi mărturisim, şi ştiţi că mărturia noastră iaste adevărată.
13 Multe aş avea a-ţi scrie, ce n-am vrut cu cerneală şi cu condeiu să scriu ţie.
14 Însă nădejduescu că te voiu vedea curund şi vom grăi făţiş, unul cu alt.
15 Pace ţie. Închină-ţi-să ţie priatenii; spune închinăciune priatinilor anume. Amin.