1 A treia zi, nuntă fu în Cana Galileei; şi era Muma Lui Iisus acolea.
2 Chemat fu şi Iisus şi ucenicii Lui, la nuntă.
3 Şi sfîrşindu-să vinul, Muma lui Iisus zise Lui: Vin n-au.
4 Zise Ei Iisus: Ce e Mie cu Tine, muiare? Încă n-au venit ceasul Mieu.
5 Zise Muma Lui slugilor: Măcar ce va zice voao, faceţi.
6 Era acolo şase veadre de piatră puse pentru curăţeniia jidovilor, încăpînd într-una cîte doao sau trei măsuri.
7 Zise Iisus lor: Împleţi veadrele cu apă. Şi le împlură pline.
8 Şi zise lor: Împleţi acum şi duceţi nunului. Şi-i dusără.
9 Iară cum gustă nunul vinul carele fu den apă (şi nu ştiia de unde iaste, iară slugile ştiia, carii băgase apa) strigă pre mirele, nunul.
10 Şi zise lui: Tot omul întîiu pune vinul bun şi deaca să veselescu, atuncea cel mai slabu; iară tu ai ţînut vinul cel bun pînă acum.
11 Aceasta făcu întîiu sămn Iisus în Cana Galileei şi arătă slava Lui, şi crezură întru El ucenicii Lui.
12 După aceasta pogorî în Capernaum, Însuşi şi Muma Lui şi fraţii Lui şi ucenicii Lui, şi acolo nu fură zile multe.
13 Că era aproape Paştile jidovilor, şi să sui Iisus în Ierosalim.
14 Şi află în besearecă pre ceia ce vindea boi şi oi şi porumbi, şi schimbătorii de bani şăzînd.
15 Şi făcînd bici de aţă, pre toţi scoase dne besearecă, oile şi boii, şi banii schimbătorilor răsfiră, şi measele răsturnă.
16 Şi celora ce vindea porumbi zise: Luaţi aceastea de acicea; nu facereţi casa Tatălui Mieu casă neguţătorii.
17 Şi-şi adusără aminte ucenicii Lui că iaste scris, că dragostea casei Tale Mă mîncă.
18 Răspunsără jidovii şi zisără Lui: Ce sămnu arăţi noao, de faci aceastea?
19 Răspunse Iisus şi zise lor: Spargeţi beseareca aceasta, şi în trei zile o voiu rădica.
20 Şi zisără jidovii: În patruzeci şi şase de ani să zidi besearica aceasta, şi Tu în trei zile să o rădici?
21 Iară El grăiia de besearica trupului Său.
22 Că deaca învise den morţi, şi-adusără aminte ucenicii Lui că au zis aceasta, şi crezură Scripturii, şi cuvîntului carele zisease Iisus.
23 Iară fiind în Ierosalim în sărbătoarea Paştilor, mulţi crezură întru numele Lui, văzînd seamnele care le făcea.
24 Iară Iisus nu Să încredea lor, pentru ce că toţi îi ştiia.
25 Şi nu-I trebuiia ca să-I mărturisească cineva de om, că Însuşi ştiia ce era în om.