1 Şi zise cătră ucenicii Săi: Nu poate fi ca să nu vie zminteale; iară vai aceluia pentru carele vor veni.
2 Mai bine ară fi lui, o piatră de moară să o leage de grumazii lui, şi să se arunce în mare, decît să smintească pre unul de ceşti mai mici.
3 Feriţi-vă pre voi: de va greşi ţie fratele tău, ceartă pre el, şi de să va pocăi, iartă lui.
4 Măcar şi de şapte ori în zi de va greşi fratele tău ţie, şi de şapte ori de să va întoarce la tine, zicînd: Căescu-mă; iartă-i lui.
5 Atuncea zisără apostolii, Domnului: Adaoge-ne credinţa.
6 Şi zise Domnul: Să aţi avea credinţă ca un grăunţ de muştariu, ziceare-ţi murului acestuia: Zmulge-te şi te sădeaşte în mare; şi ară asculta pre voi.
7 Carele dentru voi avînd o slugă, arînd sau păscînd, şi venind den cîmpu, zice-i-va numaidecît: Vino încoace de şăzi?
8 Ce încă-i va zice lui: Găteaşte-mi ceva să cin, şi încinge-te, slujeaşte-mi pînă voiu mînca şi voiu bea, şi după aceaia vei mînca şi vei bea şi tu.
9 Au doară îi va avea har slugiui aceiia căce-i făcu ce-i era poruncit? Nu mi să pare.
10 Aşa şi voi cînd faceţi toate cealea ce-s poruncite voao, ziceţi că slugi netreabnice sîntem, căce ce am fost deatori să facem făcut-am.
11 Şi fu cînd mergea El în Ierosalim şi El trecea pre mijlocul Samarii şi a Galileii.
12 Şi întrînd El într-un sat, tîmpinară pre El zeace bărbaţi stricaţi, şi stătură de departe.
13 Şi ei rădicară glas zicînd: Iisuse, Învăţătoare fie-Ţi milă de noi.
14 Şi văzînd pre ei, zise lor: Meargeţi şi vă arătaţi preoţilor. Şi cînd mergea ei, să curăţiră.
15 Iară unul dentr-înşi, văzînd că s-au curăţit, să înturnă, cu glas mare slăvind pre Dumnezău.
16 Şi căzu cu faţa la picioarele Lui, mulţemind Lui. Şi acela era samarinean.
17 Şi răspunzînd Iisus zise: Au nu zeace să curăţiră? Dară cei noao unde-s?
18 Nu să aflară să să întoarne să dea slavă lui Dumnezău, fără numai acest strein.
19 Şi zise lui: Scoală de pasă: credinţa ta te mîntui.
20 Şi întrebat fu de farisei, cînd va veni Împărăţiia lui Dumnezău. Răspunse lor şi zise: Nu va veni Împărăţiia lui Dumnezău să o poată lua aminte.
21 Nece vor zice: iată acicea sau iată acolo; că iată Împărăţiia lui Dumnezău înlăuntrul vostru iaste.
22 Şi zise cătră ucenici: Veni-va vreamea cînd veţi pohti una de zilele Fiiului omenesc să vedeţi şi nu veţi vedea.
23 Şi vor zice voao: Iată cicea sau iată acolo; nu meargeţi nece îmblaţi după aceia.
24 Că cum străluceaşte fulgerul dentr-o parte de ceriu, pînă în ceaia parte de ceriu luminînd, aşa va fi şi Fiiul omenesc în zuoa Lui.
25 Iară întîiu I să cade Lui mult a păţi şi a fi lăpădat de ruda aceasta.
26 Şi cum au fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiiului omenesc.
27 Mînca, bea, însura-să şi să mărita, pînă în care zi întră Noe în corabie. Şi veni potopul şi pierdu pre toţi.
28 Aşijderea fu şi în zilele lui Lot: mînca, bea, vindea, cumpăra, sădiia, făcea case.
29 Iară în ce zi eşi Lot den Sodoma, ploo foc şi cu piatră pocioasă den ceriu, şi pierdu pre toţi.
30 Aşa va fi şi în zuoa Fiiului omenesc în carea Să va arăta.
31 Într-aceaia zi, carele va fi în pod, şi vasele lui în casă, să nu pugoară să le ia; şi cel den cîmpu, aşijdere să nu să întoarne înapoi.
32 Aduceţi-vă aminte de muiarea lui Lot.
33 Cine va căuta sufletul lui să-l mîntuiască piiarde-l-va, şi cine va piiarde pre el, înviia-l-va.
34 Zic voao, într-acea noapte fi-vor doi într-un pat: unul să va lua şi altul să va lăsa.
35 Doao vor măcina împreună, una să va lua şi alta să va lăsa.
36 Doi vor fi în cîmpu: unul dentru ei să va lua şi altul să va lăsa.
37 Atuncea răspunzînd zisără Lui: Unde, Doamne? El zise lor: Unde va fi trupul, acolo să vor aduna vălturii.