1 Iară Iisus, plin de Duhul Sfînt, Să înturnă de la Iordan, şi fu dus de Duhul în pustie.
2 În patruzeci de zile, ispitind pre El diavolul şi nu mîncă nemică în zilele acealea. Iară sfîrşindu-să acealea, după aceaia flămînzi.
3 Atunci zise Lui diavolul: Să eşti Fiiul lui Dumnezău, zi pietrii aceştiia să fie pîine.
4 Şi răspunse Iisus cătră el, zicînd: Scris iaste că numai cu pîine trăiaşte omul, ce cu tot cuvîntul lui Dumnezău.
5 Atuncea duse pre El diavolul într-un munte înalt, arătă Lui toate împărăţiile pămîntului, într-o clipeală de ochi.
6 Şi zise Lui diavolul: Ţie voiu da toată putearea aceasta, şi frîmseaţea lor, că mie mi-e dată, şi cui voiu vrea aceluia o voiu da.
7 Derept aceaia, de Te vei închina mie, ale Tale vor fi toate.
8 Şi răspunzînd zise Iisus lui: Du-te de la Mine, Satano, că scris iaste să te închini Domnului Dumnezăului tău, şi aceluia numai să slujeşti.
9 Atunci duse pre El în Ierosalim, şi-L puse pre arepile besearecii, şi zise Lui: Să eşti Fiiul lui Dumnezău, slobozi-Te de-acicea gios.
10 Că scris iaste: Îngerilor Lui porunci-va de Tine, să Te păzească.
11 Şi spre mîni să Te ia, să nu cîndva poticneşti de piatră piciorul Tău.
12 Şi răspunzînd, zise Iisus lui, că zisă iaste, să nu ispiteşti pre Domnul Dumnezăul tău.
13 Şi sfîrşind toată ispita diavolul, să duse de la El, pînă la o vreame.
14 Iară Iisus Să întoarse, cu putearea Duhului, în Galilea, şi eşi veaste de El, în tot ţînutul de împregiur.
15 Şi El învăţa în sinagoghile lor, slăvind toţi pre el.
16 Şi veni în Nazaret, unde era crescut, şi intră cumu-I era obiceaiul Lui, în zi de sîmbătă, în sinagoga şi Să sculă să cetească.
17 Atunci deaderă Lui cartea Isaiei prorocul şi deşchizînd cartea, află locul unde era scris:
18 Duhul Domnului spre Mine, pentru că M-au uns; bine să vestescu surumanilor M-au trimes, să vindec pre cei cu inima frîmtă, a propovedui robilor slobozie, şi orbilor vedeare, şi pre cei frîmţi să-i las în slobozeie.
19 A propovedui anul Domnului priimit.
20 Şi închizînd cartea o deade slugii, şăzu, şi tuturor den sinagoga le era căutînd ochii spre El.
21 Şi începu a zice cătră ei, că astăzi să împlu scriptura aceasta în auzirea voastră.
22 Şi toţi mărturisiia de El şi să mira de cuvintele Lui, pline de dragoste, carele eşiia den rostul Lui, şi zicea: Au nu iaste Acesta feciorul lui Iosif?
23 Şi zise cătră ei: Cu de-adevăr veţi zice Mie cea pildă, vraciule, vindecă-Te însuţi: că Te-am auzit că ai făcut în Capernaum, fă şi acicea în moşii Ta.
24 Zise: Derept aceaia adevăr grăescu voao că nece un proroc nu-i priimit în moşiia lui.
25 Ce adevăr zic voao, multe văduo era în zilele lui Ilie, în Israil, cînd să încue ceriul la trei ani şi şase luni, cît fu foamete mare preste tot ţînutul.
26 Şi nece cătră una de acealea nu fu trimis Ilie, ce numai la oraşul Sareptei Sidonului, la o muiare văduo.
27 Şi mulţi stricaţi era în zilele lui Eliseiu proroc, întru israili; şi nece unul de ei nu să curăţă, fără numai Naaman sirianul.
28 Atuncea să împlură toţi de mînie în sinagoga, auzind aceastea.
29 Şi sculîndu-să, scoasără pre el afară den oraş; şi-L dusără pre El în vîrful muntelui, spre carele era făcut oraşul lor, ca să-L împingă pre El.
30 Iară El trecînd pren mijlocul lor, mearse.
31 Şi pogorî în Capernaum, în oraşul Galileei, şi învăţa pre ei acolea în sîmbete.
32 Şi să mira de învăţătura Lui, că cu destoinicie era cuvîntul Lui.
33 Şi în sinagoga lor era un om avînd duh drăcesc necuratului, care strigă cu glas mare.
34 Zicînd: Ah ce ne e noao cu Tine, Iisuse Nazarineane? Venit-ai să pierzi pre noi? Ştiu-Te cine eşti: cel sfînt al lui Dumnezău.
35 Şi certă Iisus pre el, zicînd: Amuţeaşte şi eşi dentr-însul. Atunci îl aruncă pre el dracul în mijloc, eşi dentr-însul şi nu-i strică nemică
36 Şi să scorni spaimă spre toţi, şi grăiia unul cătră alt, zicînd: Ce cuvîntu e acesta, că cu destoinicia şi cu putearea porunceşte duhurelor necurate şi es.
37 Şi eşi veaste de El prespre tot locul împregiurul ţînutului.
38 Iară sculîndu-Să Iisus den sinagoga, întră în casa lui Simon, iară soacra lui Simon era prinsă de friguri, şi rugară el pentru ia.
39 Atunci stînd El lîngă ia, şi certă frigurile şi o lăsară pre ia, iară ia, numaidecît sculîndu-să slujiia lor.
40 Iară apuind soarele, toţi carii avea bolnavi de multe fealiuri de boale, aducea pre ei cătră El. Iară El fiete pre carele de ei, puindu-Şi mînile, şi vindecă pre ei.
41 Şi eşiia şi draci den mulţi, strigînd şi grăind că: Tu eşti cel Hristos, Fiiul lui Dumnezău; şi El certînd, nu lăsa să grăiască aceastea, pentru că ştiia că Elu-i cel Hristos.
42 Iară fiind zuo, eşind mearse în loc pustiiu, şi mulţimea Îl căuta pre El, şi veniră pînă la El şi opriia pre El, ca să nu meargă de la ei.
43 Iară El zise cătră ei, că şi altor oraşă Mi să cade să vestescu Împărăţiia lui Dumnezău; că pentr-aceasta sînt trimes.
44 Şi propoveduia în sinagoga Galileei.