1 Şi văzuiu alt sămnu în ceriu, mare şi minunat: şeapte îngeri avînd şeapte biciure de mai apoi, că pentru acealia s-au săvîrşit mînia lui Dumnezău.
2 Şi văzuiu o mare ca de sticlă mestecată cu foc; şi ceia ce vîncură pre fiară şi pre chipul ei şi pre sămnul ei şi numărul numelui ei, stînd spre marea cea de sticlă, avînd alăutele lui Dumnezău.
3 Şi cîntînd cîntecul lui Moisi, a slugiei lui Dumnezău, şi cîntecul Mielului, zicînd: „Mari-s şi minunate toate faptele Tale, Doamne Dumnezăul putearnic, dereapte şi adevărate sînt căile Tale, Împăratul sfinţilor.
4 Cine nu să va teame de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău? Că singur eşti sfînt, că toate limbile vor veni şi să vor închina înaintea Ta, că giudecările tale să arătară”.
5 Şi după aceastia văzuiu şi iată să deşchise beseareca cortului mărturie în ceriu.
6 Şi eşiră din besearecă şeapte îngeri, avînd şeapte biciuri, îmbrăcaţi cu in curat şi alb, şi încinşi spre piept cu brîne de aur.
7 Şi unul din cei patru vieţuitori deade a şeapte îngeri şeapte păhară de aur, pline de mînia lui Dumnezău, Vieţuitoriului în veacii de veac.
8 Şi să împlu beseareca de fum, eşind de la slava lui Dumnezău şi de la putiarea Lui, şi nime nu putea întra în besearecă, pînă nu s-ară sfîrşi şeapte biciuri a celor şeapte îngeri.