1 Şi văzuiu ceriu nou şi pămînt nou, că ceriul dintîiu şi pămîntul dintîiu trecu, şi marea nu mai fu de-acii.
2 Şi eu Ioan văzuiu oraşul sfînt Ierusalimul cel nou, pogorînd din ceriu de la Dumnezău, gătit ca o nevastă înfrîmsăţată bărbatului său.
3 Şi auziu glas mare din ceriu zicînd: „Iată cortul lui Dumnezău cu oamenii, şi va lăcui cu ei şi ei vor fi oamenii Lui şi Însuşi Dumnezău va fi cu ei Dumnezăul lor.
4 Şi va ştearge Dumnezău toate lacrămile de la ochii lor; şi moartea nu va mai fi de-acii, neci plînsu, neci strigare, neci dureare nu va mai fi, că ceale dintîiu au trecut”.
5 Şi zise Cela ce şedea în scaun: „Iată toate le voiu înnoi”. Şi-mi zise mie: „Scrie că aceastia cuvinte sînt credincioase şi adevărate”.
6 Şi-mi zise mie: „Făcutu-i, Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Săvîrşitul, Eu sătosului voiu da din izvorul apei vieţiei în dar.
7 Învîngătoriul va moşteni toate; şi-i voiu fi lui Dumnezău, şi el va fi Mie fiu.
8 Iară fricoşilor şi necredincioşilor şi blăstămaţilor şi vrăjmaşilor şi curvarilor şi fărmăcătorilor şi idolnicilor şi tuturor minciunoşilor partea lor va fi în iazerul de foc, arzînd cu foc şi cu piatră pucioasă, ce e a doao moarte”.
9 Şi veni unul din şeapte îngeri avînd păhară pline de şeapte biciuri de apoi, şi grăi cu mine zicînd: „Vino şi-ţi voiu arăta ţie nevasta, muiarea Mielului”.
10 Şi mă duse pre mine în duh într-o măgură mare şi înaltă, şi-mi arătă mie un oraş mare, sfîntul Ierusalim, pogorînd din ceriu de la Dumnezău,
11 Avînd slava lui Dumnezău, şi lumina ei să asămăna a pietră scumpă, ca piatra de aspis şi criştalului.
12 Şi avea zid mare şi înalt, şi avea doaosprăzeace porţi, şi în porţi, doaosprăzeace îngeri şi numi scrise, carele-s numele a doaosprăzeace rudenii a fiilor lui Izrail.
13 Despre răsărit era trei porţi, şi despre miazănoapte trei porţi, şi despre amiazăzi trei porţi, şi despre apus trei porţi.
14 Şi zidul oraşului avea doaosprăzeace temeiuri, în carele era scris doaosprăzeace nume a apostolilor Mielului.
15 Şi cela ce grăia cu mine avea un toiag de trestie aurit, să măsure oraşul şi porţile lui şi zisul lui.
16 Şi oraşul îi în patru unghiure, a căruia-i lungul cît şi latul, şi măsură oraşul cu trestia, doaosprăzeace mii de stadii, lungul şi latul şi înaltul iaste aseamenea.
17 Şi măsură zidul lui, o sută patruzeaci şi patru de coţi, cu măsura omului carea-i a îngerului.
18 Şi era zidirea zidului de aspis, iară oraşul era de aur curat, asămăna-să criştalului curat.
19 Şi temeliile zidului oraşului era înfrîmsăţate cu de tot fealiul de piatră scumpă: temeiul dintîiu era iaspis, al doile samfir, al treile halchidon, al patrule, zmaragd,
20 Al cincile sardonix, al şasele sardios, al şeaptele hrisolit, al optule virilos, al noaole topazion, al zeacele hrisoprasos, al unsprăzeacele iachint, al doaosprăzeacele ametist.
21 Şi doaosprăzeace porţi, din doaosprăzeace mărgăritare sînt, fieşcare poartă dintr-un mărgăritariu iaste; şi uliţa oraşului iaste aur curat ca o sticlă luminoasă.
22 Şi besearecă nu văzuiu întru el, că Domnul Dumnezăul Atotputearnicul iaste beseareca lui şi Mielul.
23 Şi nu trebue acelui oraş soarele neci luna să lumineaze întru el, că slava lui Dumnezău luminează pre el, şi făclia lui iaste Mielul.
24 Şi limbile ceale mîntuite vor îmbla întru lumina lui şi împăraţii pămîntului vor aduce slava şi cinstea sa întru el.
25 Şi porţile lui nu să vor închide zuoa, că noapte nu va fi acolea.
26 Şi vor aduce slava şi cinstea păgînilor întru el.
27 Şi nu va întra întru el nemică ce-i spurcat sau cine face urîciune şi grăiaşte minciuni, ce numai carii-s scrişi în cartea vieţiei a Mielului.