1 Iară Duhul aiave grăiaşte că la vremile de apoi să vor lepăda unii den credinţă, socotind duhurile înşălătoare şi învăţăturile drăceşti.
2 Întru făţăria grăitorilor minciuni aprinşi fiind în ştiinţa lor,
3 Oprind căsătoria, ferindu-să de bucate carele Dumnezău le făcu de mîncare cu mulţămire credincioşilor şi celora ce cunosc adevărul.
4 Că toată fapta lui Dumnezău bună iaste şi nemică nu-i a lepăda, ce să ia cu mulţămire,
5 Că să sfinţeaşte cu cuvîntul lui Dumnezău şi cu rugăciunea.
6 Să veri de aceastea înaintea fraţilor, bună slugă veri fi lui Iisus Hristos, crescut în cuvintele credinţei şi învăţăturiei bune, după carea ai îmblat.
7 Iară de cuvintele spurcate şi băbeşti te leapădă, ce te deprinde în slujba dumnezăiască.
8 Că deprinderea trupului puţin foloseaşte, dară slujba dumnezăiască spre toate-i de folos, făgăduinţă avînd a vieţiei aceştia şi a cei viitoare.
9 Adevărat cuvînt şi a toată primirea destoinici.
10 Că pentr-aceasta ne şi ostenim şi sîntem ocărîţi că ne nădăjduim spre Dumnezău cel viu, carele iaste spăsitoriul tuturor oamenilor, mai vîrtos credincioşilor.
11 Porunceaşte aceastea şi învaţă.
12 Nime tinereaţele tale să nu le mustre, ce fii pildă credincioşilor, în cuvînt, în viaţă, în dragoste, în credinţă, în curăţie, pînă voiu veni.
13 Socoteaşte cetenia, mîngîiarea, învăţătura.
14 Să nu părăseşti mila ce-i întru tine, carea-i dată ţie prin prorocie, cu punerea mînulor şi a preoţilor.
15 Într-aceastea te gîndeaşte şi într-aceastea fii, ca sporiul tău arătat să fie întru toţi.
16 Socoteaşte-te pre tine şi de învăţătură, rămîi întru aceastea, că de vei face aceasta, şi tu te veri spăsi şi ceia ce te vor asculta pre tine.