1 Ştiţi şi voi singuri, iubiţi fraţi, cât de rodnică a fost vizita aceea.
2 Ştiţi cât de rău fuseserăm trataţi în Filipi, tocmai înainte să venim la voi, şi câte am pătimit acolo. Totuşi Dumnezeu ne-a dat curajul să vă repetăm cu îndrăzneală acelaşi mesaj, deşi eram înconjuraţi de duşmani.
3 Prin urmare, vedeţi bine că nu vă predicăm din motive false ori având în vedere scopuri mârşave: am fost absolut sinceri şi deschişi.
4 Fiindcă noi vorbim în calitate de trimişi ai lui Dumnezeu, oameni în care el are încredere că vor spune adevărul; noi nu schimbăm nici o frân-tură din mesajul lui pentru a ne potrivi cu gusturile celor care-l ascultă; căci noi îl slujim numai şi numai pe Dumnezeu, cel care cercetează gându-rile cele mai adânci ale inimii noastre.
5 Nici măcar o singură dată n-am încercat să vă câştigâm prin linguşeli, cum bine ştiţi şi ştie şi Dumnezeu că nu ne-am prefăcut a fi prietenii voştri pentru a vă stoarce de bani.
6 Iar în ce priveşte elogiile, n-am cerut aşa ceva nici de la voi, nici de la alţii, deşi, la drept vorbind, în calitate de apostoli ai lui Cristos negreşit ni se cuvenea oarecare onoare din partea voastră.
7 Noi însă ne-am purtat blând cu voi, ca o mamă ce-şi hrăneşte şi-şi îngrijeşte copiii.
8 V-am iubit foarte mult – atât de mult, încât nu numai mesajul lui Dumnezeu vi l-am dat, ci şi vieţile noastre.
9 Nu vă amintiţi, iubiţi fraţi, cu câtă râvnă am lucrat printre voi? Zi şi noapte trudeam din greu şi asudam pentru pâinea cea de toate zilele, ca să nu constituim pentru nimeni o povară pe timpul cât am stat acolo să vă predicăm Evanghelia.
10 Voi înşivă sunteţi martorii noştri – şi Dumnezeu de a-semenea – că am fost curaţi, cinstiţi, cu o purtare ireproşabilă faţă de fiecare dintre voi.
11 V-am vorbit cum vorbeşte un tată copiilor săi – nu vă mai aduceţi aminte? – v-am rugat stăruitor, v-am încurajat şi chiar v-am cerut
12 să trăiţi astfel încât să nu-i faceţi greutăţi lui Dumnezeu, ci numai bucurie, fiindcă el v-a invitat în Împărăţia sa ca să împărtăşiţi gloria lui.
13 Nu vom pregeta să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru faptul că, atunci când v-am predicat, voi n-aţi luat cuvintele rostite de noi drept ale noastre, ci le-aţi acceptat ca pe însuşi Cuvântul lui Dumnezeu – ceea ce, de fapt, şi erau – şi acest Cuvânt v-a transformat vieţile când l-aţi crezut.
14 Iar apoi, iubiţi fraţi, aţi suferit persecuţii din partea concetăţenilor voştri, ca bisericile din Iudeea care au fost prigonite de însuşi poporul lor, evreii.
15 După ce şi-au ucis profeţii, ei l-au omorât chiar şi pe Domnul Isus; iar acum ne persecută cu brutalitate şi pe noi, izgonindu-ne. Ei se împotrivesc şi lui Dumnezeu şi oamenilor,
16 încercând să ne împiedice să predicăm ne-evreilor, ca nu cumva să fie vreunii din ei salvaţi; şi astfel îngroaşă mulţimea păcatelor lor. Mânia lui Dumnezeu i-a ajuns în cele din urmă.
17 Scumpi fraţi, la scurt timp după ce ne-am despărţit de voi (deşi cu inimile niciodată n-am fost departe de voi), am încercat din răsputeri să mai venim măcar o singură dată să vă vedem.
18 Tare mult doream să venim iar eu, Pavel, am încercat de nenumărate ori, dar Satan ne-a oprit.
19 Căci, pentru ce trăim noi oare şi ce ne dă bucurie şi nădejde? Cine constituie pentru noi răsplata şi cununa noastră, dacă nu chiar voi? Da, multă bucurie ne veţi prilejui când vom sta împreună înaintea Domnului Isus Cristos la revenirea sa.
20 Fiindcă voi sunteţi trofeul şi bucuria noastră.