1 Pe când locuiau ei la Nazaret, Ioan Botezătorul a început să predice în pustiul Iudeii. Tema sa permanentă era aceasta:
2 „Întoarceţi-vă de la păcatele voastre… întoarceţi-vă la Dumnezeu… căci Împărăţia Cerurilor vine curând.”
3 Profetul Isaia vorbise cu multe secole înainte despre misiunea lui Ioan. Aşa scrisese el: „Aud un strigăt în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-i cărările.»”
4 Îmbrăcămintea lui Ioan era ţesută din păr de cămilă, peste care era încins cu o curea de piele; hrana lui era alcătuită din lăcuste şi miere sălbatică.
5 Oameni din Ierusalim, de pe valea Iordanului şi, de fapt, din toate colţurile Iudeii, ieşeau în pustiu să-l audă predicând,
6 iar când aceştia îşi mărturiseau păcatele, el îi boteza în râul Iordan.
7 Dar când a văzut el că o mulţime de farisei şi saduchei vin să fie botezaţi, i-a dat în vileag. „Pui de şerpi!”, i-a pus el în gardă. „Cine v-a avertizat să fugiţi de mânia viitoare?
8 Faceţi roade pe măsura pocăinţei.
9 Nu încercaţi să vă strecuraţi aşa cum sunteţi, zicându-vă: «Pe noi nu ne paşte nici un pericol, că doar evrei suntem, urmaşii lui Avraam». Asta nu dovedeşte nimic. Dumnezeu poate preface şi pietrele acestea de aici în fii ai lui Avraam!”
10 Deoarece, chiar acum toporul judecăţii lui Dumnezeu stă gata să cadă asupra oricărui pom neroditor. Vor fi tăiaţi în bucăţi şi arşi.
11 Cât despre mine, eu îi botez cu apă pe cei care se pocăiesc de păcatele lor; dar vine altcineva, cu mult mai mare decât mine – atât de mare încât eu nu sunt vrednic să-i duc încălţămintea! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
12 El va despărţi pleava de grăunţe, arzând-o cu un foc care nu se va stinge niciodată iar grăunţele le va pune la adăpost.”
13 Apoi Isus a plecat de acasă, din Galileea, la râul Iordan pentru a fi botezat acolo de Ioan.
14 Dar Ioan voia să-l oprească. „Nu se cade,” zicea el. „Eu sunt acela care trebuie să fiu botezat de tine.”
15 Isus însă i-a zis: „Te rog botează-mă, căci trebuie să fac tot ce este drept.” Atunci Ioan l-a botezat.
16 După botez, cum a ieşit Isus din apă, i s-au deschis cerurile şi l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu, coborând în chip de porumbel.
17 Şi o voce din cer zicea: „Acesta e Fiul meu preaiubit, de care sunt pe deplin mulţumit.”