1 Într-o zi, pe când se adunau mulţimile, s-a suit pe coasta muntelui cu ucenicii,
2 s-a aşezat jos şi a început să-i înveţe.
3 „Fericiţi sunt cei smeriţi!” le-a spus el, „căci a lor este Împărăţia Cerurilor.
4 Fericiţi sunt cei ce plâng, fiindcă vor fi mângâiaţi.
5 Fericiţi sunt cei blânzi şi umili, căci ei vor moşteni lumea!
6 Fericiţi sunt cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci vor avea negreşit parte de ea.
7 Fericiţi sunt cei omenoşi şi milostivi, căci li se va arăta îndurare.
8 Fericiţi sunt cei cu inima curată, căci vor vedea pe Dumnezeu.
9 Fericiţi sunt cei care urmăresc pacea! Ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu.
10 Fericiţi sunt cei persecutaţi din pricina faptului că sunt drepţi, căci a lor este Împărăţia Cerurilor.
11 Când sunteţi insultaţi, persecutaţi şi se spun tot felul de minciuni pe seama voastră, din pricina faptului că sunteţi urmaşii mei – o ce minunat e atunci!
12 Fiţi fericiţi şi bucuraţi-vă de acest lucru, fiindcă în cer vă aşteaptă o răsplată nemaipomenit de mare. Nu uitaţi că şi profeţii de odinioară au fost prigoniţi.
13 Voi sunteţi sarea pământului, care face lumea suportabilă. Ce se va întâmpla cu lumea dacă vă veţi pierde gustul de sare? Chiar şi voi veţi fi aruncaţi afară şi călcaţi în picioare ca unii care nu mai valoraţi nimic.
14 „Voi sunteţi lumina lumii – o cetate aşezată pe munte, care străluceşte în noapte ca toţi s-o poată vedea.
15 Nu vă ascundeţi lumina! Lăsaţi-o să strălucească pentru toată lumea.
16 Faptele voastre bune să strălucească, pentru ca toţi să le poată vedea, aşa încât să-l slăvească pe Tatăl vostru ceresc.
17 Nu cumva să înţelegeţi greşit motivul venirii mele – eu nu am venit să anulez legile lui Moise şi avertismentele profeţilor. Dimpotrivă, eu am venit să le aduc la îndeplinire şi să le adeveresc pe toate.
18 Spun aceasta cu toată răspunderea: orice lege din Carte va rămâne în vigoare, până când i se va împlini scopul.
19 Iată de ce, oricine calcă cea mai mică dintre porunci şi-i învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi cel mai neînsemnat în Împărăţia Cerurilor. Dar cei care învaţă pe alţii legile lui Dumnezeu şi le respectă vor fi mari în Împărăţia Cerurilor.
20 Eu însă vă previn: dacă bunătatea voastră nu este mai mare decât a fariseilor şi a altor conducători evrei, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor!
21 Sub legile lui Moise regula era următoarea: «Dacă ucizi, trebuie să mori şi tu».
22 Dar eu am adăugat la această regulă şi vă spun că e de ajuns să fiţi mânioşi chiar acasă la voi, şi sunteţi deja în pericol să fiţi judecaţi! Dacă-i spui «nebun» prietenului tău, eşti în pericol să fii adus în faţa judecăţii. Iar dacă-l blestemi, te pasc flăcările iadului.
23 Astfel, dacă stai înaintea altarului din templu, aducând o jertfă lui Dumnezeu şi deodată îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 lasă-ţi jertfa acolo lângă altar şi du-te şi cere-i iertare şi împacă-te cu el şi abia după aceea vino şi adu-i jertfa lui Dumnezeu.
25 Cu duşmanul tău să cazi degrabă la învoială, înainte de a fi prea târziu, altfel el te va târî la judecată şi vei fi aruncat în celula datornicului,
26 unde vei sta până îţi vei plăti cel din urmă bănuţ.
27 Legile lui Moise spuneau aşa: «Să nu comiţi adulter.»
28 Dar eu vă spun: Oricine se uită doar la o femeie cu poftă în privire a comis deja adulter cu ea în inima sa.
29 Aşadar, dacă ochiul tău – chiar dacă e ochiul tău cel mai bun! – te face să pofteşti, scoate-l şi aruncă-l. Mai bine să fie nimicită o parte din tine, decât să fii aruncat cu totul în iad.
30 Şi dacă mâna ta – fie chiar mâna ta dreaptă – te face să păcătuieşti, reteaz-o şi arunc-o! Mai bine aşa, decât să te trezeşti în iad.
31 Legea lui Moise spune: «Dacă cineva vrea să scape de nevastă-sa, poate divorţa de ea, dându-i o simplă scrisoare de despărţire.»
32 Dar eu vă spun că un om care divorţează de nevasta sa, exceptând cazurile de infidelitate, o face să comită adulter. Şi cel care se căsătoreşte cu ea comite adulter.
33 Din nou, legea lui Moise spune: «Să nu-ţi calci jurămintele făcute înaintea lui Dumnezeu, ci să le împlineşti pe toate.»
34 Dar eu vă spun: Nu faceţi nici un fel de jurăminte! Nu juraţi nici măcar pe cer, căci acesta este un jurământ sacru Domnului, căci cerul este tronul lui Dumnezeu.
35 Şi dacă juri «pe pământ» e tot un jurământ sacru, căci pământul e aşternutul picioarelor lui Dumnezeu. Să nu juraţi «pe Ierusalim», căci Ierusalimul este capitala marelui Rege.
36 Nu juraţi nici măcar «pe capul vostru», căci nu puteţi face alb sau negru nici măcar un fir de păr.
37 Spuneţi pur şi simplu «da, am să fac» sau «nu, n-am să fac cutare sau cutare lucru». Cuvântul vostru e de ajuns. A întări promisiunea voastră cu un jurământ denotă că ceva nu e în regulă.
38 Legea lui Moise spune: «Dacă un om îi scoate ochiul altuia, trebuie să plătească cu propriul lui ochi. Dacă i se scoate un dinte cuiva, scoate-i un dinte celui care a făcut aceasta.»
39 Dar eu vă spun: Nu vă opuneţi violenţei! Dacă sunteţi pălmuiţi pe un obraz, întoarceţi-l şi pe celălalt.
40 Dacă sunteţi aduşi cu forţa la tribunal şi vi se ia haina, cedaţi şi cămaşa.
41 Dacă cineva vă sileşte să mergeţi cu el un kilometru, voi să mergeţi doi.
42 Daţi celor ce vă cer şi nu întoarceţi spatele celor ce vor să se împrumute de la voi.
43 Există o zicală: «Pe prieteni să-i iubeşti iar pe duşmani să-i urăşti.»
44 Dar eu vă spun: Pe duşmani să-i iubiţi! Să vă rugaţi pentru cei care vă persecută!
45 În felul acesta, veţi proceda ca adevăraţi fii ai Tatălui vostru din cer. Căci el dă lumina soarelui şi celor răi, şi celor buni şi trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi.
46 Ce folos dacă îi iubiţi doar pe cei ce vă iubesc? Până şi vameşii fac atâta lucru.
47 Dacă vă purtaţi prieteneşte doar cu prietenii, prin ce vă deosebiţi de alţii? Până şi păgânii fac asta.
48 Dar voi trebuie să fiţi desăvârşiţi, după cum Tatăl vostru din cer este desăvârşit.