1 Prin urmare, nu vă prefaceţi doar că sunteţi buni, ci lepădaţi sentimentele voastre de ură! Încetaţi odată cu necinstea, cu invidia şi nu mai vorbiţi de rău pe alţii, pe la spate.
2 Dacă aţi gustat bunătatea şi îndurarea Domnului, cereţi să vă mai dea,
3 cum plânge copilul mic după lapte, şi astfel, creşteţi puternici în Domnul.
4 Apropiaţi-vă de Cristos, Temelia cea Vie de Stâncă pe care zideşte Dumnezeu; chiar dacă oamenii l-au dispreţuit, el rămâne scump în ochii lui Dumnezeu, care l-a ales să fie mai presus de toţi ceilalţi.
5 Şi acum voi aţi devenit pietre vii de construcţie de care Dumnezeu se serveşte la zidirea casei sale. Ba, încă şi mai mult, sunteţi preoţii lui sfinţi. De aceea, veniţi la el ca unii care i-aţi câştigat bunăvoinţa lui Isus Cristos şi oferiţi-i lucruri plăcute.
6 Cum se exprimă şi Scriptura: „Iată, îl trimit pe Cristos ca să fie preţioasa piatră unghiulară a bisericii mele, aleasă cu multă grijă, iar pe aceia care se încred în el niciodată nu-i voi dezamăgi.”
7 Da, foarte scump vă este el vouă, celor care credeţi; pe când, celor care-l resping… ce să le spun? – „Aceeaşi Piatră care a fost respinsă de zidar a devenit piatră unghiulară, adică partea cea mai importantă şi mai de preţ din toată clădirea.”
8 Şi Scripturile adaugă: „El este Piatra de care unii se vor poticni fiindcă nu vor să audă Cuvântul lui Dumnezeu, nici să se lase călăuziţi de el, şi atunci trebuie să urmeze, drept pedeapsă, căderea lor.
9 Dar voi nu sunteţi din aceia, fiindcă voi aţi fost aleşi chiar de Dumnezeu – sunteţi preoţii Regelui, sunteţi sfinţi şi curaţi, sunteţi chiar ai lui Dumnezeu – şi toate acestea cu un singur scop: ca să puteţi arăta şi altora cum v-a chemat Dumnezeu din întuneric la lumina sa minunată.
10 Cândva eraţi cum nu se poate mai rău; dar acum sunteţi chiar ai lui Dumnezeu. Cândva nu cunoşteaţi prea multe despre îndurarea lui Dumnezeu; acum însăşi viaţa v-a fost schimbată de această îndurare.
11 Iubiţi fraţi, aici nu sunteţi decât nişte călători în trecere pe acest pământ. Dat fiind că adevărata voastră casă este în cer, vă rog fierbinte, feriţi-vă cu desăvârşire de plăcerile rele ale acestei lumi; ele nu sunt pentru voi, deoarece se luptă direct cu sufletul vostru.
12 Fiţi atenţi cum vă purtaţi în mijlocul semenilor voştri necredincioşi; fiindcă atunci, chiar dacă sunt suspicioşi faţă de voi şi vă vorbesc de rău, până la urmă vor sfârşi prin a-l lăuda pe Dumnezeu pentru faptele voastre bune, la întoarcerea lui Cristos.
13 De dragul Domnului, supuneţi-vă tuturor legilor cârmuirii de care aveţi parte: atât legilor regelui, ca şef de stat,
14 cât şi celor ale slujbaşilor acestuia, pe care el i-a trimis să pedepsească pe toţi răufăcătorii şi să onoreze pe cei drepţi.
15 Voia lui Dumnezeu este ca vieţile voastre frumoase să reducă la tăcere pe cei care vorbesc ca nişte prosti împotriva Evangheliei, fără să ştie măcar ce poate face aceasta pentru ei, întrucât nu i-au cunoscut niciodată puterea.
16 Voi sunteţi liberi faţă de lege, dar asta nu înseamnă că sunteţi liberi să faceţi rău. Trăiţi ca aceia care sunt liberi să facă numai voia lui Dumnezeu, în orice clipă a vieţii.
17 Purtaţi-vă respectuos cu toată lumea. Iubiţi-i pe creştinii de pretutindeni. Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi cinste guvernului.
18 Şi voi, slugilor, trebuie să vă respectaţi stăpânii şi faceţi tot ce vă pretind – nu numai când sunt oameni de treabă şi înţelegători, ci şi atunci când sunt aspri şi necruţători.
19 Slăviţi pe Domnul dacă sunteţi pedepsiţi pe nedrept!
20 Se înţelege că n-aveţi nici un merit atunci când răbdaţi dacă sunteţi bătuţi pentru nişte fapte rele; dar dacă voi sunteţi corecţi şi trebuie să suferiţi pentru asta, îndurând loviturile, Dumnezeu va fi onorat.
21 Suferinţa aceasta face parte integrantă din slujba pe care v-a încredinţat-o Dumnezeu. Cristos, care a suferit pentru voi, este exemplul vostru. Călcaţi pe urmele sale:
22 el n-a păcătuit niciodată, n-a minţit,
23 şi n-a ripostat niciodată la insulte; iar când a suferit, n-a ameninţat că se va răzbuna, ci şi-a încredinţat soarta în mâinile lui Dumnezeu care totdeauna judecă drept.
24 El a purtat, personal, povara păcatelor noastre în propriul său trup, când a murit pe cruce, pentru ca noi să isprăvim odată cu păcatul şi să trăim, de acum încolo, o viaţă ca a lui. Căci rănile sale le-au vindecat pe ale noastre.
25 Ca nişte oi, voi vă rătăciserăţi de la Dumnezeu, dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Păzitorul sufletelor voastre, care vă păzeşte de toate atacurile.