1 După asta, am auzit strigătele unei mulţimi uriaşe din cer: „Aleluia! Slavă Domnului! Mântuirea e de la Dumnezeul nostru. Onoarea şi autoritatea sunt numai ale lui.
2 Căci judecăţile lui sunt drepte şi adevărate. El a pedepsit-o pe marea prostituată, care a corupt pământul cu desfrânarea ei; şi el a răzbunat moartea robilor săi.”
3 Şi iarăşi, vocile lor răsunau cu cuvintele: „Lăudaţi pe Domnul! Fumul trupului ei ars se ridică în veci de veci!”
4 Atunci cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe au căzut cu faţa la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care stătea pe tron, spunând: „Amin! Aleluia! Slavă Domnului!”
5 Şi din tron ieşea o voce care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, voi, toţi robii săi, mari şi mici, care vă temeţi de el.”
6 Atunci am auzit din nou un glas care aducea cu strigătul unei vaste mulţimi ori cu valurile a o sută de oceane izbindu-se de ţărm ori cu bubuiturile asurzitoare ale unui tunet puternic: „Lăudaţi pe Domnul, căci Domnul Dumnezeul nostru Atotputernic domneşte.
7 Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-l cinstim! Căci a venit vremea ospăţului de nuntă al Mielului şi mireasa lui s-a gătit.
8 Ei i s-a îngăduit să poarte cel mai curat, mai alb şi mai fin dintre inuri.” (Inul subţire reprezintă faptele bune săvârşite de poporul lui Dumnezeu.)
9 Şi îngerul mi-a dictat următoarea propoziţie: „Binecuvântaţi sunt invitaţii la nunta Mielului.” Şi a adăugat: „Dumnezeu însuşi declară acest lucru.”
10 Atunci i-am căzut la picioare ca să mă închin lui dar el mi-a zis: „Nu cumva să faci una ca asta! Căci şi eu sunt doar un slujitor al lui Dumnezeu, ca tine şi ca fraţii tăi creştini, care mărturisesc credinţa lor în Isus. Scopul oricărei profeţii şi a tot ce ţi-am arătat este de a vorbi despre Isus.”
11 Apoi am văzut cerul deschis şi în el un cal alb. Cel care stătea pe cal se numea „Credincios şi Adevărat” – cel ce pedepseşte drept şi face război.
12 Ochii săi erau ca nişte flăcări şi pe cap avea multe coroane. Avea scris pe frunte un nume, al cărui înţeles nu-l ştia decât el.
13 Era îmbrăcat în veşminte muiate în sânge şi se intitula „Cuvântul lui Dumnezeu”.
14 Oştile cerului, îmbrăcate în inul cel mai ales, mai alb şi mai curat, îl urmau pe cai albi.
15 În gură ţinea o sabie ascuţită cu care să lovească popoarele. El le-a condus cu o mână de fier; şi a călcat cu picioarele în teascul înverşunatei mânii a lui Dumnezeu Atotputernicul.
16 Pe mantia sa şi pe coapsă era scris acest titlu: „REGE AL REGILOR ŞI DOMN AL DOMNILOR.”
17 Apoi am văzut un alt înger stând în lumina soarelui şi strigând cu glas tare păsărilor: „Veniţi şi culegeţi pentru cina Măreţului Dumnezeu!
18 Veniţi şi mâncaţi carnea regilor, a căpitanilor şi a marilor generali; a cailor şi a călăreţilor; şi a omenirii întregi deopotrivă: mari şi mici, sclavi şi liberi.”
19 Apoi am văzut-o pe fiară adunând guvernele pământului şi armatele acestora să lupte împotriva celui aşezat pe cal şi a oştirii sale.
20 Şi fiara a fost prinsă şi împreună cu ea profetul mincinos, care era în stare să facă miracole mari când era de faţă fiara – minuni ce au înşelat pe toţi aceia care acceptaseră semnul fiarei şi se închinaseră statuii acesteia. Ambii – atât fiara, cât şi profetul mincinos – au fost aruncaţi de vii în iazul de foc ce arde cu pucioasă.
21 Şi întreaga lor armată a fost ucisă cu sabia ascuţită din gura celui călare pe calul alb, şi toate păsările cerului s-au ospătat din carnea lor.