1 De la: Pavel, apostol prin porunca lui Dumnezeu Mântuitorul nostru şi a lui Cristos Isus – singura noastră nădejde.
2 Către: Timotei. Timotei, tu îmi eşti ca un fiu în credinţă. Fie ca Dumnezeu Tatăl nostru şi Isus Cristos Domnul nostru să-şi arate faţă de tine bunătatea şi îndurarea sa şi să dea multă pace inimii şi minţii tale.
3 Cum spuneam şi cu ocazia plecării mele spre Macedonia, te rog să rămâi acolo la Efes şi să încerci să-i opreşti pe cei care răspândesc o doctrină atât de greşită.
4 Pune capăt miturilor şi născocirilor lor, precum şi ideii lor după care mântuirea se capătă prin câştigarea bunăvoinţei unui şir nesfârşit de îngeri care duc până la Dumnezeu – nişte idei smintite, care nu fac altceva decât să stârnească întrebări şi polemici aprinse, în loc să-i ajute pe oameni să accepte planul de mântuire prin credinţă al lui Dumnezeu.
5 Dorinţa mea fierbinte este ca toţi creştinii de acolo să fie umpluţi cu acea iubire care vine din inimi curate, minţile să le fie neîntinate iar credinţa să le fie puternică.
6 Întreaga idee le scapă cu desăvârşire acestor învăţători care îşi pierd vremea cu discuţii lipsite de sens şi polemici.
7 Ei doresc să-şi câştige faima de învăţători ai legilor lui Moise, când, de fapt, habar nu au ce ne arată aceste legi.
8 Legile acelea sunt bune atunci când sunt folosite după cum le-a rânduit Dumnezeu,
9 dar ele nu au fost făcute pentru noi, cei pe care Dumnezeu ne-a salvat; ele sunt destinate păcătoşilor, care urăsc pe Dumnezeu, au inimi răzvrătite, blastămă şi înjură, dau în tatăl şi mama lor şi săvârşesc crime.
10 Aşa că, menirea unor astfel de legi este să-i înfiereze ca păcătoşi pe toţi cei care sunt imorali şi necuraţi: adică pe homosexuali, pe răpitori, pe mincinoşi şi pe toţi ceilalţi
11 care prin faptele lor se împotrivesc Evangheliei binecuvântatului nostru Dumnezeu, al cărui mesager sunt.
12 îi mulţumesc nespus lui Cristos Isus Domnul nostru fiindcă m-a ales să fac parte din solii săi şi mi-a dat tăria să-i rămân credincios,
13 deşi odinioară batjocoream numele lui şi-i hăituiam oamenii, făcându-le cât mai mult rău posibil. Dar Dumnezeu s-a îndurat de mine, fiindcă eu nu ştiam ce fac, deoarece la vremea aceea nu-l cunoşteam pe Cristos.
14 O, ce bun a fost Domnul nostru, căci mi-a arătat cum să mă încred în el şi să ajung a fi umplut de dragostea lui Cristos Isus.
15 Cât de adevărat este acest lucru şi cât de mult doresc ca toţi să cunoască faptul că Isus Cristos a venit în lume să-i mântuiască pe păcătoşi – dintre care eu sunt cel dintâi!
16 Dar Dumnezeu a avut milă de mine pentru ca Isus Cristos să mă poată folosi ca pildă pentru a demonstra tuturor câtă răbdare are el chiar faţă de cei mai mari păcătoşi, astfel ca şi alţii să-şi dea seama că şi ei pot avea viaţă veşnică.
17 Glorie şi onoare să-i fie lui Dumnezeu, în veci de veci! El este Regele veacurilor, cel nevăzut, care nu moare niciodată; el singur este Dumnezeu şi plin de toată înţelepciunea. Amin.
18 Şi acum, Timotei, fiul meu, iată ce îţi poruncesc: luptă lupta cea bună în bătăliile Domnului, aşa cum ne-a spus Domnul prin profeţii săi.
19 Ţine-te strâns de credinţa ta în Cristos şi păstrează-ţi întotdeauna conştiinţa curată, făcând ceea ce ştii că e bine. Căci unii nu au dat ascultare glasului conştiinţei şi, cu bună ştiinţă, au făcut lucruri rele. Nu e de mirare că la scurtă vreme au naufragiat în ce priveşte credinţa.
20 Imeneu şi Alexandru sunt două asemenea exemple. A trebuit să-i dau pe mâna Satanei pentru a fi pedepsiţi, până când vor învăţa să nu mai facă de ruşine numele lui Cristos.