2
În ce te priveşte pe tine, nu te sfii să afirmi cu tărie care este adevăratul fel de trai ce caracterizează creştinismul autentic.
Învaţă-i pe cei mai în etate să fie cumpătaţi şi să nu se supere din nimica toată, ci să fie oameni cu judecată, care să cunoască şi să creadă adevărul, făcându-le pe toate cu dragoste şi răbdare.
Pe femeile mai vârstnice învaţă-le să fie liniştite şi respectuoase în tot ce fac. Să nu se plimbe încolo şi încoace cu vorbe rele la adresa altora, şi să nu fie beţive, ci să îndemne la bine pe alţii.
Femeile acestea mai bătrâne trebuie să caute a le deprinde pe cele mai tinere să trăiască o viaţă liniştită, să-şi iubească soţii şi copiii
şi să fie cumpătate şi curate în gândire, stând pe la casele lor, ascultându-şi soţii şi purtându-se bine cu ei, aşa încât cei care le cunosc să nu poată nicicum vorbi de rău credinţa creştină.
Tot aşa, şi pe tineri îndeamnă-i să se poarte cu băgare de seamă, luând viaţa în serios.
Şi aici, tu însuţi trebuie să le fii pildă, în fapte bune de tot felul. Fie ca în tot ceea ce faci să se oglindească iubirea ta faţă de adevăr, precum şi faptul că îi eşti ataşat cu toată suflarea.
Felul tău de a vorbi ar trebui să fie atât de chibzuit încât oricine doreşte să poarte discuţii contradictorii cu tine să fie nevoit să se ruşineze, negăsind nimic în spusele tale care ar putea fi criticat!
Îndeamnă-i pe robi să fie supuşi stăpânilor şi să-şi dea toată silinţa pentru a-i mulţumi pe deplin. Să nu le întoarcă vorba,
10 şi să nu fure, ci să se arate în toate vrednici de încrederea acordată. Procedând astfel, îi vor determina pe oameni să creadă în Salvatorul şi Dumnezeul nostru.
11 Căci darul fără plată al mântuirii eterne este oferit acum tuturor;
12 şi, împreună cu acest dar, intervine şi realizarea faptului că Dumnezeu doreşte să întoarcem spatele traiului nostru necredincios şi plăcerilor păcătoase, şi să trăim zi de zi o viaţă frumoasă, cu frica lui Dumnezeu,
13 aşteptând cu bucurie vremea când se va arăta slava sa – slava măreţului nostru Dumnezeu şi Salvator Isus Cristos,
14 cel care a murit îndurând judecata lui Dumnezeu împotriva păcatelor noastre, pentru ca să ne poată scăpa odată din veşnicile căderi în păcat şi să facă din noi oamenii săi, oameni cu inima curată, animaţi de un entuziasm real de a face fapte de bunătate în folosul altora.
15 Să-i înveţi pe oamenii tăi aceste lucruri şi să-i încurajezi să le aplice, îndreptându-i ori de câte ori e nevoie, ca unul care ai tot dreptul s-o faci. Nu-i da nimănui voie să creadă că ceea ce spui tu e lipsit de însemnătate.