1 Saul îşi dăduse consimţământul la uciderea lui Ştefan. Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuţie împotriva bisericii din Ierusalim şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin regiunile Iudeii şi ale Samariei.
2 Nişte oameni evlavioşi l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit mult.
3 Saul însă făcea prăpăd în biserică, intrând prin case, luând cu forţa bărbaţi şi femei şi aruncându-i în închisoare.
4 Cei ce fuseseră împrăştiaţi vesteau Cuvântul pe oriunde treceau.
5 Filip s-a coborât într-o cetate a Samariei şi le-a predicat pe Cristos.
6 Mulţimile luau aminte în acelaşi gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.
7 Căci din mulţi demoniaci ieşeau duhuri rele, scoţând strigăte puternice, şi mulţi paralitici şi şchiopi erau vindecaţi.
8 Astfel, a fost o mare bucurie în cetatea aceea.
9 În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria şi uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important.
10 Şi toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el şi spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «mare»!“
11 Îl ascultau cu luare-aminte pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui.
12 Dar când au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezaţi atât bărbaţi, cât şi femei.
13 Chiar şi Simon însuşi a crezut şi, după ce a fost botezat, stătea tot timpul cu Filip şi se mira văzând semnele şi minunile mari care se făceau.
14 Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.
15 Când au ajuns, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt.
16 Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Isus.
17 Atunci şi-au pus mâinile peste ei, iar aceia au primit Duhul Sfânt.
18 Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani,
19 spunând: – Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, ca oricine peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!
20 Petru însă i-a zis: – Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obţine cu bani!
21 Tu n-ai nici parte, nici sorţ în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu!
22 Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ţi ierte această intenţie a inimii tale,
23 căci văd că eşti plin de otravă amară şi în lanţul nedreptăţii!
24 Simon a răspuns: – Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce aţi spus să nu vină peste mine!
25 După ce au depus mărturie şi au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru şi Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor.
26 Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“
27 Filip s-a sculat şi s-a dus. Şi iată că un eunuc etiopian, înalt oficial al lui Candake, regina etiopienilor, şi responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim,
28 iar acum se întorcea de acolo, stând în carul lui de călătorie şi citindu-l pe profetul Isaia.
29 Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te şi însoţeşte carul acela!“
30 Filip a alergat către el şi l-a auzit pe eunuc citindu-l pe profetul Isaia. El l-a întrebat: – Înţelegi ce citeşti?
31 Acesta i-a răspuns: – Cum aş putea, dacă nu mă va îndruma cineva? Şi l-a rugat pe Filip să se suie în car şi să se aşeze lângă el.
32 Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „Ca o oaie care este dusă la tăiere şi ca un miel care tace înaintea celui ce-l tunde, tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
33 În smerenia Lui, dreptatea I-a fost negată. Cine va putea vorbi despre generaţia Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ!“
34 Eunucul l-a întrebat pe Filip: – Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva?
35 Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus.
36 În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis: – Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
37 (Filip a zis: – Dacă crezi din toată inima ta, poţi! El i-a răspuns: – Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!)
38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, iar Filip l-a botezat.
39 Când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut şi şi-a continuat drumul bucuros.
40 Filip s-a pomenit în Azot şi, călătorind spre Cezareea, a vestit Evanghelia prin toate cetăţile, până când a ajuns acolo.