1 Iar tu înalţă un cântec de jale despre prinţii lui Israel!
2 Spune: „Ce era mama ta? Era o leoaică printre lei! Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri, crescându-şi puii.
3 L-a crescut pe unul din puii ei şi acesta a devenit un leu tânăr. El s-a obişnuit să sfâşie prada şi a ajuns să mănânce oameni.
4 Când au auzit neamurile despre el, l-au prins în groapa lor şi l-au dus în lanţuri în ţara Egiptului.
5 Când şi-a văzut aşteptarea neîmplinită şi speranţa spulberată, leoaica l-a luat pe un alt pui de-al ei şi l-a pus leu conducător.
6 El a umblat printre lei până a devenit un leu tânăr. A învăţat să sfâşie prada şi a ajuns să mănânce oameni.
7 Dădea buzna în fortăreţele oamenilor şi le devasta cetăţile. Ţara, cu tot ce cuprindea ea, era îngrozită la auzul răgetului său.
8 Atunci neamurile din provinciile vecine s-au îndreptat împotriva lui, şi-au aruncat plasa asupra lui şi el a fost prins în groapa lor.
9 L-au pus într-o cuşcă, în lanţuri, l-au dus la împăratul Babilonului şi l-au aşezat în temniţă, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.
10 Mama ta era ca o viţă în via ta, plantată lângă ape. Datorită belşugului de apă, ea era roditoare şi plină de mlădiţe.
11 Mlădiţele ei erau aşa de tari, încât se puteau face din ele sceptre domneşti. Ea se înălţa prin frunzişul stufos, şi se făcea observată prin înălţimea ei şi prin mulţimea mlădiţelor ei.
12 Dar a fost smulsă cu furie şi aruncată la pământ. Vântul de răsărit a făcut-o să se ofilească, roadele i-au fost zdrobite, iar mlădiţele ei cele tari s-au uscat şi au fost arse de foc.
13 Acum ea este plantată în pustie, într-un pământ uscat şi secetos.
14 Din butucul ei a ieşit un foc, care i-a mistuit roadele. Şi astfel nu a mai rămas în ea nici o mlădiţă tare, care să fie bună pentru un sceptru domnesc. Acesta este un cântec de jale; să fie cântat ca un cântec de jale.“