1 După toate acestea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: – Avraame! – Iată-mă, a răspuns el.
2 Dumnezeu i-a spus: – Ia-l pe fiul tău Isaac, pe singurul tău fiu, fiul pe care-l iubeşti, du-te în ţinutul Moria şi jertfeşte-l acolo ca ardere de tot pe unul dintre munţii despre care îţi voi spune.
3 Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a înşeuat măgarul, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi şi pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea de tot şi a plecat spre locul despre care i-a spus Dumnezeu.
4 A treia zi, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut locul de departe.
5 Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“
6 Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot şi le-a pus în spinarea fiului său Isaac, iar el a dus focul şi cuţitul. Şi cei doi au mers împreună.
7 Isaac i-a zis tatălui său, Avraam: – Tată! – Da, fiule, a răspuns el. – Avem focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot? l-a întrebat Isaac.
8 – Dumnezeu Însuşi va da mielul pentru arderea de tot, fiule, i-a răspuns Avraam. Şi cei doi şi-au continuat drumul împreună
9 până au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l indicase lui Avraam. Acolo Avraam a zidit un altar şi a aranjat lemnele pe el, după care l-a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.
10 Apoi şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său.
11 Dar Îngerul Domnului l-a strigat din cer: – Avraame! Avraame! – Iată-mă, a răspuns el.
12 – Nu pune mâna pe băiat, i-a spus Îngerul. Nu-i face nimic, pentru că acum ştiu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.
13 Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut un berbec prins cu coarnele într-un tufiş. S-a dus, a luat berbecul şi l-a jertfit ca ardere de tot în locul fiului său.
14 Avraam a numit acel loc „Domnul va purta de grijă“, motiv pentru care se spune şi astăzi: „La muntele Domnului i se va purta de grijă.“
15 Îngerul Domnului l-a strigat din cer pentru a doua oară pe Avraam
16 şi i-a spus: „Jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că, deoarece ai făcut acest lucru şi nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,
17 te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii, cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării. Urmaşii tăi vor pune stăpânire pe cetăţile duşmanilor lor,
18 iar prin sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M-ai ascultat.“
19 Avraam s-a întors la slujitorii săi, iar ei s-au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba. Şi Avraam a locuit în Beer-Şeba.
20 După toate acestea, a ajuns la Avraam vestea că Milca i-a născut şi ea copii fratelui său, Nahor:
21 pe Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram,
22 pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Yidlaf şi pe Betuel.
23 Lui Betuel i s-a născut Rebeca. Pe aceştia opt i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.
24 De asemenea, Reuma, ţiitoarea lui, i-a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca.