1 În trecut, Dumnezeu le-a vorbit strămoşilor noştri prin profeţi de multe ori şi în multe feluri,
2 însă în aceste zile de pe urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin Care a făcut veacurile.
3 El, Care este oglindirea Slavei şi reprezentarea exactă a naturii Lui şi Care susţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, a realizat curăţirea de păcate şi S-a aşezat la dreapta Măreţiei, în înălţimi,
4 devenind cu atât mai superior decât îngerii, cu cât Numele pe care l-a moştenit este mai minunat decât al lor.
5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut!“? Şi, din nou: „Eu voi fi Tatăl Lui, iar El va fi Fiul Meu.“
6 Şi, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut, spune: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“
7 Iar despre îngeri spune: „Din vânturi El Îşi face îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.“
8 Însă despre Fiul zice: „Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci, iar sceptrul Împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
9 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.“
10 Şi: „Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină.
12 Le vei înfăşura ca pe un veşmânt şi vor fi schimbate ca pe o haină. Tu însă rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
13 Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: „Şezi la dreapta Mea până voi face din duşmanii Tăi aşternut al picioarelor Tale!“?
14 Nu sunt ei toţi duhuri slujitoare, trimise să-i slujească pe cei ce urmează să moştenească mântuirea?