1 O profeţie cu privire la Moab. „Da! Pustiit într-o singură noapte, nimicit este Ar-Moab. Da! Pustiit într-o singură noapte, nimicit este Chir-Moab.
2 Dibon se suie la templu, pe înălţimi, ca să plângă. Pe Nebo şi pe Medeba, acolo se vaietă Moab. Toate capetele sunt rase şi toate bărbile sunt tăiate.
3 Pe străzi umblă încinşi cu saci; pe acoperişuri şi în pieţe toţi se vaietă şi se topesc de plâns.
4 Heşbon şi Eleale ţipă, iar glasurile lor sunt auzite până departe în Iahaţ. Iată de ce luptătorii Moabului ţipă având sufletul plin de groază.
5 Îmi plânge inima pentru Moab! Fugarii lui ajung până la Ţoar şi până la Eglat-Şelişia. Plângând, ei urcă culmea Luhitului şi pe drumul Horonaimului îşi jelesc nimicirea.
6 Apele din Nimrim sunt secate; iarba este uscată, vegetaţia a pierit şi nu mai există nimic verde.
7 De aceea îşi iau bogăţia câştigată şi agoniseala lor şi o cară peste Pârâul Sălciilor.
8 Ţipetele se aud în întreg teritoriul Moabului; vaietele ajung până la Eglaim şi până la Beer-Elim.
9 Apele din Dimon sunt pline de sânge. Cu toate acestea, Eu voi aduce şi mai multe asupra Dimonului – voi aduce un leu împotriva fugarilor din Moab, împotriva rămăşiţei din ţară.