1 O profeţie cu privire la Damasc. „Priveşte! Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge doar un morman de ruine.
2 Cetăţile Aroerului vor fi abandonate, lăsate turmelor care se vor culca acolo nestingherite.
3 Efraim va fi lăsat fără fortăreaţă, iar Damascul fără suveranitate. Rămăşiţa lui Aram va fi ca gloria israeliţilor“, zice Domnul Oştirilor.
4 „În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită, iar grăsimea trupului său se va topi.
5 Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne, culegând spicele cu mâna lui – ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.
6 Totuşi câteva spice vor mai rămâne, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri, patru, cinci pe crengile roditoare“, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.
7 „În ziua aceea oamenii se vor uita la Creatorul lor şi îşi vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.
8 Nu se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor şi nu vor mai privi la aşerele şi la altarele pentru tămâiere pe care le-au făurit degetele lor.
9 În ziua aceea cetăţile lor fortificate vor fi ca nişte locuri abandonate tufişurilor şi crângurilor, părăsite în faţa israeliţilor. Totul va fi o pustie!
10 Şi aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare. De aceea, deşi sădeşti plante alese şi butuci de viţă străini,
11 deşi în ziua în care îi plantezi, îi şi faci să crească, şi în dimineaţa în care arunci sămânţa, o şi faci să înflorească, totuşi secerişul va fi luat într-o zi de boală şi de durere de nevindecat.
12 Vai, un tumult de popoare multe, care urlă ca valurile mării! Vai, un vuiet de noroade, care vuiesc ca nişte ape vijelioase!
13 Noroadele vuiesc ca nişte ape vijelioase, dar El le ceartă; ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri şi ca iarba dusă de furtună.
14 Seara, teroare! Până dimineaţa ei nu mai sunt. Aceasta este soarta celor ce ne jupoaie, acesta este destinul celor ce ne jefuiesc.