1 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu! zice Dumnezeul vostru.
2 Vorbiţi blând Ierusalimului şi strigaţi-i că truda lui s-a sfârşit, că vina lui este ispăşită, căci a primit din mâna Domnului pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“
3 „Un glas strigă în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi în deşert un drum pentru Dumnezeul nostru!
4 Orice vale va fi înălţată şi orice munte şi deal va fi aplecat; orice râpă va deveni netedă şi orice povârniş se va preface în câmpie.
5 Atunci se va arăta slava Domnului, şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună, căci gura Domnului a vorbit.»
6 Un glas zice: «Strigă!» «Ce să strig?», am întrebat eu. «Orice făptură este ca iarba şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!
7 Iarba se usucă, iar floarea cade când suflarea Domnului vine peste ea!» Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8 Iarba se usucă, iar floarea cade, însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.
9 Suie-te pe un munte înalt, Sioane, aducător de veşti bune! Înalţă-ţi glasul cu putere, Ierusalime, aducător de veşti bune! Înalţă-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată-L pe Dumnezeul vostru!»
10 Iată, Stăpânul Domn vine cu putere, stăpânind prin braţul Său. Plata Lui vine cu El şi răsplata Lui Îl însoţeşte.
11 El Îşi va paşte turma ca un păstor; Îşi va strânge mieii în braţe, îi va lua la piept şi va călăuzi blând oile care alăptează.
12 Cine a măsurat apele în palma lui şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei? Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu o cumpănă?
13 Cine a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14 Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat? Cine L-a învăţat calea dreptăţii? Cine L-a învăţat cunoaşterea şi I-a arătat cărarea priceperii?
15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată, sunt considerate ca praful de pe cântar. Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.
16 Libanul nu ajunge pentru foc, nici animalele lui pentru arderea de tot.
17 Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui; mai puţin decât nimic şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.
18 Cu cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu? Ce imagine aţi putea găsi pentru El?
19 Un idol? – un meşter îl toarnă şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur şi îi face lănţişoare de argint.
20 Săracul, care nu-şi permite aceasta, alege un lemn ce nu putrezeşte şi îşi caută un meşter iscusit pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.
21 Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?
22 El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului, ai cărui locuitori par nişte lăcuste. El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.
23 El este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic, iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.
24 De abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ, că El şi suflă peste ei, uscându-i, iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.
25 «Deci, cu cine M-aţi putea asemăna? Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.
26 Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi: Cine a creat toate acestea? El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una, chemându-le pe nume. Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui, că nici una nu lipseşte.
27 De ce spui, Iacove, de ce zici, Israele: «Calea mea este ascunsă de Domnul şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»
28 Nu ştii? N-ai auzit? Domnul este Dumnezeul cel Veşnic, creatorul marginilor pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte, iar priceperea Lui este de nepătruns.
29 El dă putere celui obosit şi îl întăreşte pe cel fără putere.
30 Flăcăii vor obosi şi vor osteni, tinerii se vor împiedica şi vor cădea,
31 dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea, se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor umbla şi nu vor obosi.