1 „Aşa vorbeşte Domnul: «Unde este acea carte de despărţire a mamei voastre prin care am izgonit-o? Sau căruia dintre creditorii Mei v-am vândut Eu? Din cauza păcatelor voastre aţi fost vânduţi şi datorită nelegiuirilor voastre a fost izgonită mama voastră.
2 De ce, când am venit, n-a mai fost nimeni acolo? De ce, când am strigat, n-a răspuns nimeni? A fost oare mâna Mea prea scurtă pentru a vă răscumpăra? Nu am avut Eu oare putere pentru a vă salva? Iată, doar printr-o simplă mustrare, pot să sec marea şi să prefac râurile în pustie; peştii lor putrezesc din lipsă de apă şi mor de sete.
3 Eu îmbrac cerurile în întuneric, prefăcând în sac învelitoarea lor.»
4 Stăpânul Domn Mi-a dăruit o limbă iscusită pentru a şti să sprijin cu vorba pe cel obosit. Dimineaţă de dimineaţă El Mă trezeşte, Îmi trezeşte urechea ca să ascult asemenea unor ucenici.
5 Stăpânul Domn Mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nu I-am întors spatele.
6 Mi-am dat spatele celor ce Mă loveau şi obrajii celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de insulte şi de scuipat.
7 Stăpânul Domn Îmi vine în ajutor, de aceea nu voi fi făcut de ruşine. De aceea Mi-am făcut faţa ca de cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.
8 Cel Ce Mă îndreptăţeşte este aproape! Cine îndrăzneşte să Mă acuze? Să ne înfăţişăm împreună! Unde este cel ce Mă acuză? Să Mă confrunte!
9 Stăpânul Domn este Cel Ce-Mi vine în ajutor! Cine îndrăzneşte să Mă condamne? Toţi se vor învechi ca o haină, iar molia îi va mânca.
10 Care dintre voi se teme de Domnul şi ascultă de glasul Robului Său? Cel ce umblă în întuneric şi nu are lumină, să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul său!
11 Iar voi toţi care aprindeţi un foc şi purtaţi torţe aprinse, umblaţi, dar în lumina focului vostru şi a torţelor pe care le-aţi aprins! Aceasta veţi primi din mâna Mea: veţi zăcea într-un loc al durerii.»